Start în 2016

Mai târzior, dar aşa se întâmplă după vacanţă, cu remember de final de 2015 - an uşor ciudat, agitat, care s-a terminat şi mai agitat: mama domnului meu şi-a fracturat umărul (e relativ bine acum, mulţumesc). Între două lumi, între două case, azi aici, mâine acolo, lucrări de finalizat brusc, cumpărături, urme fine de curăţenie generală, ultima tură de lemne în curte, apariţia unei cărţi pe care o aşteptam de ceva vreme, două vizite de ceva timp restante.

Copil acasă patru zile, stelari la poartă primiţi cu drag, Crăciun la părinţii domnului meu, boltă de luminiţe în centrul Piteştiului, supernovă explodată multicolor în Mioveni, clipoceli colorate în sat. Pensiunea din zonă e deja funcțională și decorată, două case din vecini sunt locuite și au și ele ornamente, molidul nostru albastru are instalație nouă, chioșcul clipocește multicolor, luminând steagul.

Moş Crăciun mi-a adus minuni de Ikea, butoiaş din lemn plin cu boabe de cafea, sprayuri cu vopsele auto – roşu, galben, albastru, negru, alb – să colorez eu moşia după inspiraţie. Abia pe 26-28 decembrie am apucat să ne parţial liniştim – primele trei zile consecutive în care n-am ajuns în oraş, nişte bogătani -, aşa că am sărbătorit măturând şi aranjând curtea pentru iarnă.

Ca noutate de final de an, mi-am cumpărat o fustă. Eu. Singură. Din proprie iniţiativă. Neagră. Din velură. Scurtă. Prima în acest mileniu. Da, soro, de damă, că n-o fi kilt! Nu, n-a durut! :-) Acum rămâne doar s-o şi îmbrac.

Pe 30 decembrie am reconfigurat interioarele dulapului din dormitor – terapie pentru creieri pe moaţe -, pregătirile pentru revelion au constat în comis o ciorbă şi aranjat două platouri cu aperitive. Suflete grele, domnul meu a dat telefoane, eu am refuzat şi să mă uit la al meu. În rest – amândoi am vrut acasă, în linişte.