# E mult mai
cald decât în mod normal, noiembrie ca o vară indiană după un octombrie cu soare blând și lumină galben-filtrată, cu
stat în tricou la prânz, cu soare-n ochi și vânt în plete, cu rufe uscate afară
în câteva ore, fără ploi de două luni. Facem focurile în casă din doi în trei, nu
am pus covoarele de iarnă, nici protecțiile la uși, pe moșie încă sunt băncuțe,
scaune, șezlonguri.
# Pregătesc
inconstant grădina și moșia pentru iarnă, n-am cumpărat nimic de plantat/semănat
în grădină și mândră mi-s de hotărârea mea, am pus ceva usturoi și ceapă de
bulbili; mai multe plante invazive au aproape ucis tufănici și alte cele – pir,
cinci degete, hamei -, mut plante, fac planuri în gând, planuri pe care le
modific când le trec în agendă și apoi nu le respect.
# Găinile
chelesc cu spor, arată lamentabil și nu ouă, câinii s-au îngrășat și îmblănit,
cu accent pe Zăvod, care mai are și pâsle responsabile, că e mimoz și nu stă nici
să-l perie o singură persoană, ce să mai spun de foarfeca de oi; a, da, e eficientă
la tunsul Urmei. Avem puhoi de păsărele ciripitoare, miliarde de păianjeni, mă
lupt cu insectele care vor să coabiteze peste iarnă cu noi în casă și trec gâște-n
v-uri succesive pe cer.
# Pisicile
s-au rotunjit și-s îmbrăcate de iarnă, lui Gizmo nu i se mai vede pielea de pe
burtică; crește mâțucul ca din apă, s-a adaptat incredibil, intră/iese ca o
furtună pe ușița de pisici, a explorat cam tot prin curte și casă, plus zonele
limitrofe curții. Încă nu s-a prins că poate folosi pământul de afară, vine
rapid în casă la litieră, se urcă imperativ la somn în brațele domnului meu,
umblă după mine prin grădină și vine când îl strig. E fan șoriceii pe care
Frida și Mașa îi aduc acasă, încearcă să vâneze păsări, așa că i-am scos hamul
cu clopoței.
# S-au
terminat săpăturile pentru băgatul gazelor, tot în noiembrie, în 2014 am tras apă
și canalizare, în 2016 s-a asfaltat ulița; de anul ăsta avem și transport
metropolitan. Au trecut 13 ani de când ne-am mutat și parcă am locuit aici
dintotdeauna, nu am nicio emoție când trec prin cartierul unde am locuit o
viață, la întoarcere, în mașină, la 5 km de casă deja mă relaxez: am ajuns acasă.
# Înainte
de Halloween am căzut cu talent (adică precum lemnul) în casă, după două
tentative simultane de a călca într-o pisică: întâi Gizmo, apoi Frida, prilej
cu care m-am amenajat adecvat de sărbătoare: fața julită, un cucui, nas roșu-alcoolist,
o buză spartă, trăiască cine a inventat Cicaplastul și Ana că m-a învățat la
el.
# Încă nu
am cumpărat a doua tură de lemne, calc cu savoare prin toamna de sub bolta de
vie, s-a dat start hibernării parțiale, că noaptea-i lungă și va mai crește; plecăm
pe aproape lumină, ne întoarcem pe aproape lumină, curând va fi
întuneric-întuneric și serile se vor prelungi cu Netflix și Hbo max. Hai,
iarnă!
Niciun comentariu:
Trimiteți un comentariu