La început, priveau plictisite, la vreo 4 m de mine, în livada e alături.
Două căprioare și un țap foarte tânăr.
Apoi s-a auzit un zgomot; de jos au urcat în fugă încă două căprioare (au rămas relativ aproape de primele) și un țap, care s-a dus spre pădure.
Când lucrurile s-au liniștit, căprioarele de departe au urcat în pădure, cele de lângă mine s-au culcat fără grija câinilor care le lătrau din curte.
3 comentarii:
Nu stiu daca sa ma bucur pentru tine, sau sa-mi para rau pentru ele. Oricum, dincolo de faptul ca probabil coboara dupa hrana, ca li s-o fi restrans arealul, e o experienta tare intensa sa traiesti in apropierea animalelor salbatice.
Pe de alta parte, imi spunea cineva ca acestea pe care ajungem sa le vedem si noi sunt crescute, de fapt, de particulari pentru a le vinde la vanatori. Oare asa sa fie?
@cristina - coboara in sat pentru ca asa vor ele, au padure mare la dispozitie, padurarul le aduce sare, in iernile grele le aduce si fan. nu se tem de oameni, de caini, de masini (bine, nici nu circula masinile cu viteza, curbe, pante), de vanatoare nici vorba - o singura data au fost niste braconieri, s-a lasat cu dosar penal.
Acolo la voi e bine, inseamna. In alte parti e beleaua.
Trimiteți un comentariu