După Ovidenie

# Vine iarna, se vede în blana pisicilor când vin dimineața de afară, în apa înghețată a câinilor, în mâinile care încep să înțepe când pun mâna pe chestii ude. Încă n-am demarat proiectul mobilat gard nou cu arbuști, dar am cam așezat grădina pentru iarnă: am pus bulbili de usturoi, semințe de leuștean, pătrunjel, gălbenele, nigella, am tăiat tufănicile trecute și sparanghelul, am pregătit iasomia de vară, forsiția și Isac Periere-le de mutare, am butășit trandafiri, tamarix, iasomie de iarnă și de vară, forsiție, am făcut tăierile de toamnă la trandafiri.

# Motanul musafir nu prea mai e musafir, e cam acasă, inspectează tot, patrulează, umblă el știe pe unde, paște ierburi, doarme în chioșc, stă pisică egipteană pe glaful exterior al geamurilor, umblă prin brumă de parcă toata viața asta a făcut, nu mai scuipă căprioarele, zdrăngăne cu talent ușița de pisici când intră sau iese intempestiv, se retrage cu orele la somn, la căldură. Jinx e iar la antibiotic, Mașa se eternizează în dormitor sau în chiuveta de la baie, Igor și Frida suferă de ubicuitate: nici n-au ieșit bine pe o ușă că cer să intre pe alta.

# Câinii mari au început să se îngrașe de iarnă, cei mici nu încă, în condițiile în care amândoi au părul scurt – le-am crescut rația de hrană. Găinile sunt ok, mai avem de tăiat din cele bătrâne,

# Sunt bine, mulțumesc pentru gânduri, îngrijorare, atenție, neliniști, m-au surprins tare, sunt chiar nerușinat de bine. Copilul capitalist lucrează de acasă de la noi, suntem colege de birou, situație inedit surprinzătoare: nu aș fi îndrăznit vreodată să-mi imaginez că așa ceva poate fi posibil: să lucrăm amândouă în bibliotecă, simultan, făcând chestii absolut diferite, dar care îi plac fiecăreia. Mâncare caldă la prânz, Europa Fm cu fredonat unele melodii, foc jucăuș în soba cu geam, uleiuri aromate, pisici torcătoare expandate pe lângă noi.