Stop-cadre din vară

• Maria are 11 ani, părul negru și lung și e venită din oraș; zâmbește complice în timp ce împleteşte perdeaua antiinsecte ce i se scurge maro-bej în pletele negre.
• Sunt pe terasă și N. urcă ușor prin livada alăturată; se sprijină într-un băț, se oprește, ia un măr, mușcă din el cu poftă. Privesc pe geamul bucătăriei, N. e la distanță rezonabilă, urmat de un câine de talie pisicească, și culege ceva ierburi. Merg spre grădină; în lizieră, N. aranjează un snop de uscături. Circuitul vecinului în natură pe fast forward.
• Pe wall mi se plimbă de câteva ori pe zi o copilă grasă şi urâtă, are spre trei ani şi-o mamă convinsă că fie-sa e cosânzeană. Dau unfollow, mama n-are nicio vină că i se pare superbă copila, iar eu nu-mi doresc s-o văd mereu.
• Zăvod vine în viteză cu caracatiţa-piunitoare-jucărie-preferată în gură; o lasă în găleata cu apă, lipăie grăbit, apoi începe joggingul zilnic cu motanul Igor, lăsând caracatița în apă.
• O viespe stă cuminte pe articulația mâinii mele; o las, ce rost are s-o alung? Viespea e parte a ecosistemului, nu are nimic cu mine, sunt doar o pauză în lungul ei drum. S-o alung ar fi ca și cum, neputând să fac ce-am de făcut, m-aș irosi în amănunte.