După un week-end
în care n-am putut face mare lucru din motiv de primăvară
iernatică, e timpul să ne odihnim astăzi și eventual să ne mai
documentăm pe net; mai o sursă de inspirație, mai o informație
valoroasă – oare când se face țuica de mere și care-s semnele
că e momentul optim? -, mai un episod nou din Grey sau Grimm.
Ce-am făcut în
ultimele două zile? În afară de activități constante de
întreținere, musafiri, ceva de lucru (eu), a reuşit domnul meu să
masacreze cu drujba niște buturugi noduroase (operaţiune care i-a
luat un car de vreme, dar a eliberat o parte a curţii ce arăta
minunat de vraişte), timp în care eu am pudrat pomii la rădăcină
cu cenușă, am plantat muștar și bob şi am repus în funcțiune
bucătăria de vară - mai puțin alimentarea cu apă, așteptăm să
se mai încălzească vremea.
În echipă, am
demarat des-păienjenirea de primăvară la acareturi plus ordinea
aferentă, am aranjat pe căprării/în cutii de carton material
pentru proiectatul strat înălțat – rumeguș, cenușă, lemn
putred, vegetale cam uscate -, am eliberat locul dedicat fiarelor
vechi (din curte) pe care vrem să le mutăm într-un colț al
grădinii şi am luat pulsul prin sat în privinţa a ce și când
s-a plantat – n-aș zice că suntem în urmă, lucru care mă cam
bucură.
Săptămâna
trecută am mai mişcat câte ceva pe moşie, chiar dacă în
principiu a fost frig, umed, cu vânt înțepător: pomii au fost
tratați cu considerație și ulei horticol, zmeurei i s-a făcut
coafura de primăvară, lucerna e greblată toată (grebla de fân
mi-a amenajat o mândră bășică – mânușile n-au fost de-ajuns
- care s-a spart cu elan și mi-a oferit prilejul de a-mi aminti
sonor cuvinte ce nu există nici în vocabularul meu activ, nici
DEX). Ne-am căpătat de la niște vecini cu o tufă de pelin –
cică alb, vedem noi – și cu o floare albastră care ni s-a spus
că se deschide doar seara, de prin aprilie până în toamnă, și
cu vreo două sacoșe de pet-uri de 2,5 pentru DIY-ul domnului meu.
Prin casă au
început modificările de primăvară – ceva rocadă la hainele de
curte, strâns şi spălat protecţiile de la uşi din iarnă -, prin
grădină au apărut zbenghiuri din usuroiul pus la începutul lunii,
forsiția are mugurași, ciulinii albaștri sunt hărnicuți, gardul
viu e plin de frunzulițe, iasomia e galbenă. Trandafirii nu au
suferit daune majore în iarnă și frunzele lor cresc din roșu în
verde, plantele perene de la plant-shop par să fi scăpat
cu bine, căpșunii mă enerveză rău, am descoperit niște pământ
negru, untos, lângă lăzile de compostare şi am primit de la
Armeria rubarbă și încă ceva, nu ştiu ce (a spus că e surpriză,
o să-mi zică ea ce-i), pe care le-am plantat pe lângă gard, în plin soare.
Cucul încă nu
cântă, pupăza nici atât, dar TEI recidivează cu
o a patra carte. Multe înainte!
4 comentarii:
Excelentă postare: m-am convins încă o dată că n-aş mai locui la curte pentru nimic în lume.
Numai citind ce-ai scris aici şi m-a trecut transpiraţia şi am făcut deja, febră musculară :))))
@Tiberiu - vezi si partea buna, febra musculara inseamna miscare, deci pe ziua de azi ti-ai asigurat portia :)
Maine m-as muta chiar si la tara dac-ar fi de acord familionu'.
Da' astia-s pui de oraseni, pentru ei legumele cresc in supermarket.
Zici de ordine, eu am avut cateva zile libere si am stat numai in cele doua balcoane si tot n-am reusit sa aranjez sau sa arunc toate "gunoaiele", ca de', poate mai trebuie, cine stie...
@GabiA - la curte ai oricum mai mult spatiu si nu mai trebuie sa arunci nimic, doar sa le asezi :)
Trimiteți un comentariu