Când la început de martie e soare

Dup-atâta frig și ceață...

Chiar s-a arătat soarele, spre bucuria noastră, a pisicilor, a câinilor. Am stat mai mult pe-afară, ne-am făcut de lucru amândoi printre mamiferele din dotare – evident că din ceea ce pe propusesem am făcut urme fine, dar am compensat cu liberele alese –, am demarat curățenia de primăvară și ne-am bucurat de vremea bună.

Domnul meu, bine intenționat, a vrut să sape din lucernă sâmbătă dimineață dar, cum pământul era înghețat, s-a apucat să «croiască» mult-gânditele-şi-calculatele jardiniere metalice; apoi a tuns din sălcii ca să amenajeze un spațiu pentru călțunași – una dintre jardiniere plus fosta scără de la beci, devenită suport de cățărare a pisicilor mai nou -, un alt spațiu pentru flori anuale și plante aromatice în fața aleii mele de pietriș și încă unul, lângă cedru, probabil tot pentru călțunași, că tare sunt faini. A umplut jardinierele cu pietre pietriș nisip rumeguș pământ, s-a mai jucat cu drujba ca să-mi facă butucei pentru încercuit trandafirii, a mai spart nişte lemne care stăteau cam în drumul către poartă şi evident că n-a mai avut când să intre şi în grădină.

M-am hărnicit şi eu; în afară de faptul că mi-am consiliat şi parţial ajutat domnul, am strâns oareşce resturi vegetale de prin grădină, am curățat și greblat zonele cu flori – încă n-am desfăcut trandafirii -, prilej cu care am remarcat că au apărut și muscarii de care uitasem – noroc cu «jurnalul» de anul trecut, unde am notat ce, unde și când am plantat. Bujorii au bumbi roșiatici, sălciile fac mâţişori, lalele, narcise, zambile, vreo trei crini din flora spontană (adică moșteniți), mentă, urzici și nenumărate bălării colorează-n verde pământul, niște minuscule floricele bleu autohtone sunt tare hărnicuțe şi au apărut ceapa și usturoiul uitate de anul trecut în grădină. Primulele sunt vedete pentru moment, cea galbenă are deja floricele, cea roșie e cu boboci, cea de-a treia (de o culoare pentru moment incertă) e doar la stadiu de frunze crude, iar iasomia de iarnă se pregătește să înflorească.

Printre picături am mai pus de-un «covoraș» - alee în grădină din scoarță de salcâm - și am așezat oareşce pietre plate pe poteca spre curtea păsărilor, aşa, mai pe la mijloc, ca să am motive să continuu măcar într-o direcţie.

Maşa şi Jinx zburdă prin meri şi încep să năpârlească, Zombie a venit compostat de-un câine și-l tratăm cu grijă și Asocilin, cocoșul alfa are o fâșie de pene lipsă pe piept – parcă e epilat – și mă întreb de la ce, iar doamnele găini fac iarăşi ouă. Câinii par c-au băut energizante, Castor plimbă jucăria albastră şi-o educă responsabil prin lătrat, se umple de smocuri și nu stă nici de nebun să-l periem, Grasul merge prost, da-i vesel tare și mereu dornic de joacă, iar Hades umple prin alergatură şi zgomot întreaga moşie.

A fost un week-end cu vânt prin plete şi miros de pământ reavăn, cu uşi deschise şi martie intrat în casă, cu soare în ochi şi pământ în trecări. Şi, după cum era firesc, cu febră musculară. Mai vreau.