În Bulgaria e foarte frumos
să vizitezi, doar că e greu cu orientatul în teren. Ca să ajungem în Bolata, au
fost două indicatoare rutiere la 18 și 8 km și gata (noroc cu harta). Cum
fusesem deja la Kaliakra, am văzut că nici urmă de indicatoare, dar undeva, pe șosea,
era scris cu vopsea albă Bola. Fix
acolo am mers spre stânga și-a fost bine; drum varză, îngust, noroc cu 3-4
locuri unde se putea trage o mașină să intre cea din față.
Bolata e un golf pescăresc
(aproape circular), și el tot în rezervația naturală Kaliakra (se vede Capul de
acolo foarte bine), flancat de stânci pe 50 m (pe una stă falnic un far). Cu
totul cred că are spre 150 m diametru, plaja – maximum 300 m, un pârâu generos
aduce apă în golful-baltă din golful din stâncă; grote și goluri în stânci,
vegetație debordantă, versanți abrupți ca din cărămidă.
Se coboară cu mașina până
lângă mare, sunt vreo două clădiri în paragină (unde probabil pe vremuri a fost
ceva restaurant), nici urmă de toaletă (iar tufișurile se resimt); nu e nimic
amenajat, pescari relaxați, niște pești se sperie de umbra mea și se retrag, o șopârlă
blondă îmi taie calea, apoi una gri.
Nisip fin și scoici, liniște
plină de nenumărate păsări necunoscute (și rândunici), susur de pârâu și cântec
de valuri calme la mal; culori – incredibile: de la nisipul gri-auriu la roșcatul-cărămidă
al stâncilor, de la verdele pal al apei din golf la verdele tare al copacilor
de pe versanți, de la seninul cerului la albastrul pur al apei mării, de la
albul grotelor la negrul pământului fertil, toate învăluite în lumina galbenă,
blândă, a soarelui de toamnă.
Te simți conte de Monte
Cristo pe o insulă pustie, într-o oază ascunsă, ca în rai de-a dreptul. La
Bolata înțelegi ce a vrut să spună poetul cu cuvintele natura e cel mai bun pictor.
Da, ne vom mai întoarce.
Niciun comentariu:
Trimiteți un comentariu