Plouă şi
calc din baltă în baltă,
apa mi se
scurge în pantofi şi răceala ei mă înfioară,
ce amuzanţi
sunt câinii aşa, uzi,
printre
oameni încruntat-grăbiţi sub umbrele.
Plouă
şi ştergătoarele se joacă pe parbriz,
perdele
fine curg prin faţa geamului
şi
încerc să le depărtez cu mâinile,
ploaia
dansează arogant pe acoperiş
și-n
cap îmi umblă descântecul Anei Blandiana.
Plouă
şi calc pe frunze ud-colorate,
strâng
apa de la streşini în mâinile căuş
şi-mi
place cum se revarsă abrupt,
plouă
şi firicele de apă se unesc în şuvoaie
sub
hortensii hotărâte-n albastru.
Plouă
ca-ntr-o coregrafie bizară,
uit
unde și de ce-am plecat,
oricum
nu mai contează,
ridic
faţa spre cer, întind mâinile, închid ochii,
simt
ploaia şi-mi vine să cânt Singin’in the Rain.
Plouă-n
octombrie
şi ploaia
asta are gust de copilărie.
Mulţumesc, Doamnă R., pentru cum aţi văzut dumneavoastră scrisele mele. (Textul sursă a fost publicat pe blog miercuri, 12 octombrie).
Niciun comentariu:
Trimiteți un comentariu