După Ovidenie

• E frig, prea frig pentru astă vreme, cu ploi îndelungate sau vânt tăios, cu cer fără soare și umezeală perfidă. Grădina e statică, mai tund niște trandafiri, mai smulg plante moarte sau protejez cu frunze parcele viitoare. În casă au revenit toate covoarele, miroase a mere și gutui, pisicile sunt ubicue, în bibliotecă iar sunt vrafuri de cărţi noi pe măsuţă.
• Domnul meu a închis apa din curte şi a protejat țevile cu risc de înghețare (l-a ajutat și Pepsi, scoțând prompt materialele izolatoare pe care le pusese el acolo), a tăiat toate lemnele şi a demarat amenajarea zonei protejate de la terasă. Până acum a dărâmat ce se putea, a curățat lutul cu care erau tencuiţi pereții, a pus polistiren, umbreluţe, plasă, colţar, a întins masa de şpaclu; eu am strâns măturat cărat zeci de găleți cu diverse, l-am ţinut de vorbă şi, în măsura în care am putut, l-am încurcat. Work in progress.
• Pe drum, lucările înaintează mai repede sau mai ușor, în funcție de starea vremii, au depășit poarta noastră cu rigolele circulabile, inclusiv cu montatul biscuiților; drumul în sine e aşezat zi de zi, echipa care lucrează chiar îmi place, primarul vine des să vadă evoluţia lucrărilor.
• În livezile de-alături apar zilnic animale la păscut; sunt şase capre, patru vaci, doi cai şi o oaie, care nu vin simultan. În sat se curăţă pământurile şi ard focuri prin livezi, ies fumuri paralele pe coşurile caselor, iar ritmul de viaţă s-a domolit major.
• N-avem lemne pentru întreaga iarnă și sunt ușor îngrijorată; în afara faptului că preţurile au crescut cam cu 30% față de anul trecut, o perioadă nu vom avea cum să le aducem în curte – lucrările la drum. Mda.
• În rest, fac liste pentru Crăciun și revelion, sunt cu gândul la semințe – dar încă mă abțin să-mi bag nasul în ele -, pot spune că îmi semi-place perioada asta.