Spovedanie

• Am nostalgia mirosului din copilărie când și cu ochii închiși aș fi putut spune în ce magazin ne aflăm: tutungerie, parfumerie, aprozar, măcelărie, pescărie, marochinărie, feronerie... Acum magazinele miros uniform a odorizante.
• Ani de zile am ţinut în agenda telefonului numărul unui om bun, dus prea devreme dintre noi; şi sms-urile. Ca un fel de remember, nu ştiu. I-am şters numărul după ce mi-am schimbat telefonul.
• Îmi place să fiu surpinsă; de-un nor, de-un zâmbet, de-o tufă înflorită. Și să mă mir de ele.
• Disprețuiesc profund bărbații-mimoză în fața cărora trebuie să-mi aleg cuvintele ca la o înmormântare, care nu-și asumă nimic, alții sunt de vină pentru ce li se-ntâmplă.
• Nu mă mai miră, nu mă mai irită faptul că oamenii ştiu din prima că nu-s de fel de la ţară. Şi nu mă mai întreb dacă e de la atitudine, de la cum sunt îmbrăcată. E şi gata.
• Mă fascinează târgurile de țară, cu amestecul de animale vii, unelte și cruci din marmură, cu miros de lemn verde, de gogoși și de vopsea proaspătă, cu vechituri imprevizibile, unde poți găsi, printre alimentatoare de telefoane istorice, tăvi de alamă și sticlă autografă.
• Nu consider că eșecul e rușinos, îl văd ca pe o treaptă spre o viitoare realizare, nu voi mai face aceleași greșeli. Că doar sunt om inteligent, fac mereu altele noi.