Noiembrie, mai la-nceput

Octombrie s-a dus pe derulare rapidă, a dat frigul brusc și lumina lui specifică s-a topit, pădurea a fost policromă doar câteva zile, mai că-mi vine să cred că octombrie a fost doar într-o joi după-amiaza, mai bine spus în ultima lui duminică.

Peste tot sunt frunze, frunze și iar frunze, pe alei, pe tălpile ude, pe covorașele de la intrările în casă, în boltă sunt struguri încă necopți, trandafirii îmbobocesc naiv, decorul e maro-pământ, cu verde în curs de dispariție.

Slabă prezenţa florilor faţă de alţi ani, înfloresc ușor tufănicile roșcate de la Sanda, cele albe sunt în plin spectacol, celelalte încă așteaptă; grădina e trist statică, doar feniculul şi urme fine de mangold ce mai par vii, în rest - pomi dezbrăcaţi şi tufe pământii, nuci îngălbeniţi parcă a boală.

În casă am pus covoarele de iarnă – protecţiile de frig încă mai aşteaptă -, au reapărut lăzile cu lemne, ard focuri în sobe şi miresme neotrăvitoare în suporturi specializate. Dulapurile, cada şi gresia sunt pictate autumnal cu lăbuţe de mâţe, biblioteca e uzurpată de feline dictatoriale, curtea – de câini cotropitori.

Domnul meu a refăcut poarta de la bolta de vie - mai înaltă, pe structură metalică - și a pus sisteme de siguranță suplimentare la portițe (cui cu lanț), spre surprinderea câinuțelor care nu pricep cum de nu mai pot intra ele unde şi când au chef.

În rest - trec gâște gălăgioase-n V spre sud, nu mai avem urme de cârtiţe prin grădină, sub platforma de ciment de la voliera găinilor și-a mutat domiciliul o colonie de șobolani, iar mustul s-a acrit straniu.

Fără vreo legătură cu ce-am scris până aici, îmi place Queen cu Adam Lambert. Nu-i Freddy, e Adam, cu stilul său, jucându-se cu vocea pe cântecele lui Freddy.