Schimb confort urban pe libertate rurală (148). Zăduf

E atât de cald în miezul zilei că totul pare să fi intrat într-o cadenţă de casetă derulată cu creionul HB. Câinii sapă să dea de umezeală apoi zac tolăniţi şi-s tare mofturoşi la mâncare, cu toate că am început să le mai sar din mese, motanii vegetează la umbră sau se scaldă în praf, găinile par anesteziate, în grădină nu adie o boare de vânt, e totul nemişcat-natură statică, mai pică vreo două ore curentul – avatarurile vieţii la sat - şi parcă nici cititul în hamac nu mai are aceeaşi savoare. Urme fine de viaţă se fac observate seara, după 8, şi dimineaţa, cam până-n ora 9.
Mereu am preferat frigul căldurii (când ţi-e frig mai pui o haină; când ţi-e cald nu poţi să scoţi pielea de pe tine) aşa că acum cu greu mă motivez să intru în grădină, fie şi pentru plimbare, în afara turelor ritualice de dimineaţă – cu cafeaua în mână – şi de seară – de preferinţă desculţă. M-am hărnicit până la urmă să pun seminţe de ridiche neagră, salată şi iarăşi broccoli în locul de unde am scos ceapa 7 fraţi şi să presar printre narcise seminţe dintr-o marcă de garofiţe – cuişoare li se spune – şi allysum, vedem noi ce şi dacă va răsări. De remarcat faptul că e prima dată când n-am mai folosit mânuşi – şi mi-s mândră de mine – iar operaţiunea mi-a asigurat o manichiură-grădinar pe care am testat cu adevărat săpunul hand made de la Alexandra – nesperat de eficient.
Conopida a început să facă rod şi m-am cam mirat, deja nu mă mai aşteptam, roşiile o duc incredibil de bine, curăţatul-chelit se pare că le-a fost util şi într-o săptămână au apărut flori, roşiuţe, au crescut incredibil cele existente, iar în uichend vom avea pe masă roşii din recolta proprie. Ardeii şi-au luat avânt şi-s plini de flori şi de rod, cei cumpăraţi pe post de ardei iute s-au dovedit a fi ardei gras (dom’colonel însă are grădina plină de ardei iuţi, că nenea din piaţă asta i-a dat şi în loc de capia, gogoşar, ardei gras, cam vreo 60 de fire), cele două plante de vinete au flori mov care au fost o mare surpriză pentru mine (e prima dată când văd flori de vânătă), prazul creşte cu elan – mai mult cel udat zilnic -, plantele de cartof au început să se usuce şi una lume zice că e semn că deja s-au făcut.
Castraveţii sunt harnici foc, morcovii sunt mari şi gustoşi, fasolea e şi ea hărnicuţă chiar dacă a fost pusă târziu, iar varza de toamnă pare a fi din plastic, nimic nu e schimbat la ea faţă de momentul în care am plantat-o. Lavanda creşte ca nebuna, ştiu că teoretic ar trebui s-o tund, dar nu mă îndur, salvia e spectaculoasă de-a dreptul cu frunzele ei catifelate, busuiocul şi menta – soiuri roşii amândouă – sunt verzi şi mândre foc iar celelalte plante aromatice o duc bine, miros divin şi mă bucură nespus.
Concediul care numai de odihnă n-a fost e pe final şi-mi fac deja planuri pentru vreo două săptămâni în august în care să plouă, să stau acasă şi să nu fac nimic, ceea ce vă doresc şi dumneavoastră.