În prag de Ovidenie

Cum numai azi nu-i mâine, când Ovidenia dă startul iernii după calendarele poporului român și teoretic acum ar trebui să fie pregătită întreaga moșie pentru iarnă – inclusiv strânse uneltele, curățate și puse la păstrare -, în week-end ne-am hărnicit, decorul a suferit oareșce schimbări benefice și eu iar m-am căptușit c-o mândră febră musculară.

Domnul meu a consolidat roaba, și-a modificat iluminatul din atelier și a tăiat cei patru pruni programați la sacrificare încă de când ne-am mutat: doi erau fix între trandafiri și le asigurau o responsabilă umbră, renclodul (tăiat săptămâna trecută) rămăsese în mijlocul curții după ce-am mutat arealul doamnelor găini – plus că acolo va fi plantat într-un viitor incert trandafirul Rosa Damascena pe care atât de mult mi-l doresc, cu scara veche de la beci pe post de pergolă -, un Anașpet care ocupa locul programat pentru mutarea brăduțului de lângă casă şi un prun autohton care făcea doar frunze și flori, rod - ioc, și era folosit pe post de cuier pentru stropitori, hanorace, mânuși și ce mai are omul de pus bine când e prin zonă.

Împreună am mutat brăduțul (lângă poarta mare de la intrarea în curte), am făcut un cumul de aster lângă gardul dinspre grădină, am mutat tijele albe - Physostegia virginiana – lângă curtea găinilor, am tăiat tufănelele trecute și o bună parte din trandafiri – cei cu flori și boboci încă i-am lăsat – (pe doi dintre ei i-am mutat, unul portocaliu l-am dăruit) și am plantat, udat, mulcit integral florile de la plant-shop. La capitolul trandafiri încă mai e de lucru, am protejat doar vreo opt, iar cu restul vreau să fac experiențe: unii vor fi mușuroiți, alții – mulciți cu frunze din belșug, vedem efectele în primăvară.

Operațiunea adunat crengi e în plină și imprevizibilă desfășurare, la fel culesul nucilor și spartul lemnelor, am strâns integral și depozitat aracii și foliile de protecție pentru primăvara viitoare și deja am demarat aplicat acțiunea planuri de plantare 2013, pentru prima dată ținând cont de compatibilități între plante și de rotația culturilor. Operațiunea săpat zonă de lucernă unde vor fi plantate roșii încă nu se poate executa din motiv de pământ tare ca piatra, la suprafață e umed, dar la 15-20 cm adâncime e beton și reclamă ferm târnăcopul, deci pentru moment nu-l stresăm.

Cugetăm - și eu, și domnul meu, independent unul de celălalt - la amenjarea unei zone cu flori anuale în curte, un fel de rondo-jardiniere, și cochetăm cu ideea ca în primăvară să facem răsaduri.

Chiar dacă abia o aștept, iarna ar fi bine să mai întârzie vreo două săptămâni, să putem termina și noi planificările pentru astă toamnă. Dar o tentativă de ninsoare zău c-ar merge.