* Se reinventează spălatul la
mână, invariabil, mai o lavetă, mai scos oareșce pete, mai un
covor în fiece lună, plus spălato-ștersul de mese scaune blaturi
pline de praf și de lăbuțe hărnicuțe, folosești detergenți de
o mie de feluri care se insinuează în mânușile de cauciuc și
aspresc duios pielea.
* Articulațiile se îngroașă, mâinile se umflă, pielea se asprește și capătă valuri fine, inelul/verigheta devine
des chingă nesuferită, e musai o cremă reparatorie,
genunchii și coatele vor atenție unguentă, picioarele se revoltă
de la atâta amar de șlapi asortați cu praf, nisip și pământ
alternate cu apă, fie ea rouă, ploaie sau apă de la udat
vegetalele.
* Părul devine casant de la soare
sau ger și prinde miros de fum când nu te-aștepți, de preferință
fix înainte să pleci, mai treci prin zona de incinerare, mai prin
fața curții unui vecin, pe drum, mai îți joacă feste vântul
întorcător de fum în sobă.
* Mușchii îți mârâie revoltați
aproape seară de seară, șalele oftează, oasele suspină și ele,
pleoapele capătă albii abia vizibile, unghiile prind manichiură
french cu negru pe dedesubt, bronzul e tractorist-syle, cu tricou
bermude șlapi.
* Curățenia nu mai e o prioritate
atâta vreme cât nu implică strict igiena, călcatul rufelor tinde
spre opțional – da' ce, tricourile cu
blugi nu-s bune? -, iar dacă pregătitul mâncării durează mai
mult decât mâncatul ei sigur ceva nu-i în regulă.
* Asfaltul care se înmoaie te
obligă să umbli cu șervețele umede pentru încălțări, alegi
încălțările în funcție de vreme, nu de chef, trăiască bocancii, umbrela e
companion de geantă; cari des greutăți, 2-3 pași, dar mai mereu,
mașina de spălat n-are concediu, rufe, multe rufe, de unde oare
atâtea rufe?
* N-ai atâtea oportunități ca în
oraș să-ți petreci timpul liber (adică să-l umpli, că tot n-ai
ce face cu el), dar ai mereu ceva de făcut, la alegere, și unele
chiar îți plac, așa că timpul nu mai se mai cere umplut, se umple
el singur.
8 comentarii:
parca o vad vara, in curtea dintre dealurile Dejului, pe matusa mea, cand totul era o alta lume iar eu aveam vreo zece ani si ea vreo 40.
Scila și Caribda
Faci totul cu mâna ta și te uzezi fizic dar ești mulțumită psihic
(ți-este casa ca o floare, nu-i fir de colb pe cărare (cea din poartă pân-la casă), mâncarea este aleasă, stau schimburile în picioare, nu de jeg ci de-apretare, tu nu mai contezi deloc...Diogene... poloboc
... gând răzleț de nătăfleț etc)
sau
apelezi la ajutoare și ai praf prin buzunare, nervi cu carul frătioare și mai dai încă pe-atât că ai cuțitul la gât, pleci la băi sau sanatoriu, îți ajunge repertoriul slugilor cu coada sus Doamne unde s-a ajuns!
Diogene pe lumină, ținea feștila în mână căutând de zor prin urbe om cinstit unde se-ascunde?!
Și totata și totata...în mintea-mi împrăștiată vine Cuza cu ocaua-i expirată.
Doar spune un proverb vestit că doar atunci ești fericit măsura când ai nimerit.
Doamne ce-am sporovăit! Cer acuma nestăvilit iertare pentru poluare.
@Ilinca - esti incredibil de dulce :))
n-as mai putea adauga altceva decat la " timpul nu mai se mai cere umplut, se umple el singur" : si are o vitezaaa, niciodata nu-mi ajunge!
in bucuresti aveam timp berechet incat ma si plictiseam ( ce zile! ), acum nu mai stiu ce e aia plictiseala, stiu numai ceva de genu` : uai de mine, e deja cinci dupa-masa si eu n-am facut aia si aia si aia!
@Iuliana - asa e, dar spune tu ca nu-ti place :)
daca-mi place?! cred ca un cuvant potrivit ( desi un pic cam mare ) este sunt indragostita de viata asta.
nu m-as mai intoarce in oras nici picata cu ceara :)
Am renuntat, acum vreo 5 ani,la bloc/oras si mi-am construit o casa la tara.Ma baga in boale perspectiva iesirii la pensie.... la bloc!Ei,dar de cand stau la tara sunt ocupata permanent, timpul liber e cu ciubote rosii!Imi impun, foarte serios, o zi-doua evadare la oras.Nu ca as avea cele treburi importante,dar simt nevoia sa vad orasenii, magazinele, sa nu ma rup de civilizatie.Muncesc prin gradini la nesfarsit, nu ma pot opri si cateodata ma intreb pentru ce???Gradina cu trandafiri e admirata de toata lumea,dar si comentata..."ei,mare lucru....ce atata munca".Gradina de legume nu se ridica la standardele satului, care din asta traieste, dar eu nu sunt prietena cu ingrasamintele/pesticidele/fungicidele.Legumele mele sunt mai amarate, dar sanatoase.Viata la tara....poti s-o faci frumoasa chiar daca unii nu cred asta!
@elaine - trandafirii sunt esentiali, ne asigura noua o stare de bine. legumele? ani de zile au crescut numai in piata, asa ca nu vad de ce-ar trebui sa adoptam standardul satului, facem ce si cand vrem/putem. (eu n-am nevoie de socializarea in oras, lucrez in oras si oricum zi de zi sunt intre oameni. multi, prea multi pentru gustul meu). viata la tara e de-a dreptul vis cand stii sa te bucuri de ea.
Trimiteți un comentariu