A mai
trecut un an, n-aș spune că rău, dar nici că am sărbătorit în mod special
faptul că se apropie funia de par. Crăciun în familie, cablu de fibră optică
rupt de mașina de gunoi pe 30 decembrie, tipi de la cablu care n-au rezolvat
nimic inițial, dar au revenit pe 31 dimineața și au rezolvat problema pe la
12,30.
Revelion
petrecut acasă, la 12 noaptea cu câini în brațe din cauza artificiilor; au fost
mai puține ca anul trecut (și cam o zecime din câte erau cu ani în urmă), dar
Urma tot a intrat în hiperventilație, Pepsi a fost speriată, doar Zăvod ce-a
alergat continuu prin curte ”înjurând” zgomotele (și pe cei pe care le-au
produs, sper). Eu le-am urat tradiționalul să și le bage undeva, cu accent pe
vecinul nostru G., al cărui câine nu se sperie de zgomote, așa că n-are nicio
problemă să-și manifeste instinctele bubuitor-piromane; vecinul, nu câinele.
Pisicile au dormit cu spor în bibliotecă toată noaptea, la 0,35 au picat iar netul și tv-ul, am socializat via telefon cu tipa de la call centerul RCS – ceea ce recomandă și medicul în noaptea de revelion -, apoi m-am cufundat in Netflix. Pe 1 ianuarie, pe la 12,30, au venit tipii de la cablu (alții) și-au remediat problema.
În astă perioadă am văzut urme fine de zăpadă, nici nu s-a așezat bine, temperaturi negative de până la – 6 gr, ploi n-au prea fost până zilele trecute; am des-crăciunit casa, nu și decorurile din exterior: încă sper să ningă și să mă bucur de ele.
Un ianuarie ca un mijloc de noiembrie, cu salată, praz, ceapă, frunze de țelină și pătrunjel verzi și vioaie. Vreau să ningă, să-mi înghețe mâinile și nasul.
Niciun comentariu:
Trimiteți un comentariu