Dimineață

La mulți ani, Daiana!

B&W

Te întreb pe tine, soare...

Verde de noiembrie

Mașa-n noiembrie

Cum mușcă umbra unui câine

În spatele blocului de lângă biroul meu locuiește de ani buni un câine comunitar obez, cu cap ascuțit și cercel verde în urechea dreaptă, colorat de la bej-jeg la negru spălăcit. Îi miroase crunt gura, e plin de smocuri, urât cu spume, nătărău, leneș, cam fudul de urechi și mofturos cât încape. Are unde să doarmă, are hrană și apă la discreție, numai la capitolul socializare drăgăstoasă cu oamenii mai are el oareșce cerințe. Relația între noi doi e fermă: în fiecare dimineață mă așteaptă la intrarea în gang, îl întreb câine, ce faci câine?, el vine, își lasă balele ofrandă pe blugii mei negri și îmi decorează pantofii cu urme de labe când afară e ud; îl mângâi de două-trei ori pe cap și cam asta e. Uneori îi mai aduc câte un os de vită fiert; îl ia, îl adulmecă, îl linge un pic și apoi merge să-l îngroape într-o grămadă de nisip.

În dimineața aceea, câinele nu mă aștepta în fața chioșcului de ziare. Ies din gang. Câinele era în plină conversație cu niște confrați ai lui aflați la distanțe considerabile. Lumina felinarului din bulevard îi proiecta umbra capului pe gamba mea dreaptă; când el vorbea, umbra părea că mă mușcă. Ce fain, mi-am zis, o umbră care mușcă.

Era luni, stelele nu se vedeau din cauza felinarelor stradale și, credeam eu, se întrevedea o săptămână bună.

Utilizări ale toamnei

Ce faci când e noiembrie...

...și cade toamna pe pământ?

Simplu: o calci în picioare!

Mâțuce

3xCatiușa+1xBerlioz

Combinate de sezon

* L-am văzut pe Figaro, nu știu dacă pe noi ne-a recunoscut, dar l-a recunoscut pe Polux (și reciproc). O duce mult prea bine – e graaas - şi mi-a fost tare drag de el.

* Jinx și Mașa dorm noaptea cu noi – mai pe sobă, mai pe măsuța de ceramică de după ușă, mai în lada cu lemne și uneori în pat -, Zombie dispare seara, reminiscenţă a revoltei că mâțucele îi uzurpau cuibul, iar el nu se înjosea să doarmă în/pe căsuța lor.

* Am fost la primărie, prima dată după schimbarea echipei. Viceprimarul – un tip tare decent și care pare bine intenționat; pe drumul de întoarcere – primarul, la patru ace, urmărea lucrările din zonă – montarea limitatoarelor de viteză. Viitorul pare că sună un pic mai bine.

* Starea de sănătate a lui Grasu' e staţionară, n-are dureri, dar tot mi-e foarte milă de el, domnul meu ia în calcul construirea unui căruţ care să-l ajute pe câine la deplasare.

* Am strâns din grădină cam tot ce mai era şi am curăţat locul, apoi am „inventat” o căruţă de bălegar, dar nu ştim ce cantitate trebuie pusă pe mp și cum.

* A plecat şi Catiuşa la casa ei (a doua zi a și dispărut, a trebuit să mergem s-o căutăm prin vecini, am găsit-o), dintre pui a rămas la noi doar Berlioz, răsfăţatul şef acum. Ştiam că pisicile negre sunt cel mai greu adoptabile, dar m-a surprins că lumea preferă femelele – cică sunt mai harnice şi mai devotate. Mă miră şi faptul că cele trei mâţuce sunt strigate la casele lor cu numele pe care le-am pus eu.

* Pregătirea moşiei pentru iarnă se face în funcţie de chef şi timp, tăiatul şi aranjatul lemnelor se desfăşoară într-un ritm imprevizibil, „crăcile” sunt foarte eficiente la boiler, dar fac cam multă cenuşă.

* Constat că acum nu mai ezit când curăț o găină/un cocoș din producție proprie și că procesele de conștiință s-au mai diminuat.

* Blogul meu are musafiri din Grecia care vor să afle cum se face focul în sobă, din New York-ul bântuit de Sandy (omul iși dorește poze cu verde, aș zice că e de înțeles), un cititor foarte fidel din București (de mai multe ori pe zi, una din ultimele vizite, de aproape patru ore, cu citit nenumărate posturi), din Dorohoi (cu peste 700 de accesări ale blogului, mult mai multe decât ale mele, tare mi-aș dori să-l pot întreba ce găsește), musafire căutând cizme de dantelă și bascheți cu toc (aproape 1000 de accesări) şi, cum era şi firesc, oameni care vor să afle de ce iese ţuica acră.

* Vis frumos – să ajungem să nu mai producem niciun fel de gunoi (acum strângem cam o jumătate de sac de 30 l pe lună).

* Întrebare: cum se procedează cu medicamentele expirate?

Zi mușcată de umbra unui câine

• Îmi plac casele care spun poveşti despre oamenii lor, nu cele care arată în termopane, unghiuri drepte și alb-negru averea proprietarilor.
• Mi-aș dori ca unii oameni să se vadă la fel cum îi văd eu: cei care-mi sunt foarte dragi și cei pe care nu pot să-i sufăr.

• Uneori, copilul pribeag se mută într-o limbă străină unde familie are prea multe consoane și lui acasă îi lipsește un a când e cu chirie. Încă nu crede că viața nu poate fi tradusă sau interpretată de altcineva, ori o înțelegi, ori nu, vrea să-i dea skip și s-o deruleze pe fast forward, nu înțelege că n-o poți arhiva ca s-o trăiești mai târziu.

• Ne cumpărăm de tineri moartea, zi de zi ne plătim ratele mai prompți decât pe cele pentru pensie, ne aprindem țigara de la lumânările de pe tortul aniversar sperând, în secret, că așa vom face și de la cele de pe colivă.
• Când neplăcerile cotidiene și oboseala cotropesc un om, de obicei face o formă de depresie. Eu mă împrietenesc cu insomnia, devin cinică și asocială. Atunci și umbra câinelui mușcă.