Te întreabă şi socoate...

E prima parte din 12. Pe celelalte le gasiţi în lista din dreapta videoclipului.

Raport periodic despre pisici

Jinx e în faza criminal în serie: prinde tot, ucide tot, nu mănâncă nimic din pradă, dar o apără vajnic cu mârâieli şi amenințări; pisucele îl enervează crunt, le scuipă preventiv, însă încearcă să evite să ajungă în zona bântuită de ele. Maşa e straniu de relaxată – că, de, are hrană la greu şi variată de când cu puii –, dar e și ea criminal, numai că în paralel: nu iartă nimic mişcător pe moşie, numai că dacă respectiva creatură se ascunde se mai face că uită de ea. Tot ce prinde duce ofrandă puilor, uneori şi de mai multe ori pe zi, plus că mai reuşeşte când şi când să-i distragă atenţia lui Jinx şi să-i ia capturile. Și Mașa, și Jinx sunt ocupați de câteva zile să-și apere arealul de doi motani – unul portocaliu, unul alb cu griuri -, care vin probabil după vreo pisică la estru (îi suspectez pe vecinii ce vor să-și facă pensiune că și-au luat felină); când nu e ocupat cu pânditul şobolanilor – iar am mai găsit unul mort în curte –, merge şi Hades cu ei la patrulare şi alergat intruşi. Două mâţe negre şi-un câine mic, negru şi el, prin lucerna verde verticală.

Pisucele au deja şase săptămâni, explorează curtea şi casa, mănâncă de toate, curtează cuptorul cu microunde când aud semnalul sonor, fug ca apucatele, se urcă pe blugii noştri ca pe scară, dorm pe scaune, pe lada de cereale, în ligheane, pe sacul cu tărâţe, oriunde, numai în căsuţa lor nu. Au descoperit cum se folosesc jucăriile şi mingiuţele săltăreţe, fac curse prin spatele frigiderului, aragazului şi maşinii de spălat, cochetează nedumerite cu hrana vie pe care le-o aduce mama lor, fug de Jinx, dar nu şi de câinii care vin să bea apă, se luptă violent, vânează frunze bătute de vânt. Frida nu pare să-şi schimbe culoarea ochilor – are tipa coloritul blănii specific siamezelor -, dar la Igor se vede că din albaştri ochişorii lui vor deveni galbeni sau kaki.

Le-am scos la plimbare prin chioşc şi grădină, le-am dus prin casă – ambele, ţinute pe umeri, cum stau papagalii -, ne distrăm punându-le în cele mai diverse situații și nu le luăm prea tare în serios. Trebuie să fim continuu atenţi să nu călcăm într-o pisică şi tare ne distrează mâţucele cu joaca lor, cu mirarea continuă din ochișori şi cu hotărârea pe care o au să ajungă în braţele noastre. Seară de seară stăm o vreme să ne amuzăm cu ele, cu Mașa, cu Jinx; viață de mâță, ca un documentar NatGeoWild, numai că pe terasa din dotare.

Culori și flori. Culori

Frida

11 trandafiri

Despre grădină, găini şi opinci, toate-n iunie

Cred că n-am mai aşteptat aşa vara de când eram în gimnaziu şi tânjeam după vacanţă: e un iunie aşa cum mi-l doresc, cu soare fain ce nu arde nesuferit, cu ploi aproape zilnice ce nu (prea) fac dezastru, cu spectacol pe cer fie zi, fie noapte, cu miros de verde şi de pământ reavăn. Liziera e plină de sunătoare, margarete, garofiţe sălbatice şi un fel de gura leului sălbatică, au înflorit teii şi rugii de mure din marginea pădurii, zarzării sunt în plin rod, seara şi dimineaţa cer mânecă lungă şi ciorapi, iar prânzul acasă strigă după o siestă în hamac, obligatoriu cu pătură.

Week-end-ul a trecut cam prea repede (fie am avut musafiri, fie am fost noi musafiri), așa că modificări notabile n-am avut vreme să facem. Am pus şi ultimele răsaduri de roşii (uite un loc gol în ceapă, hai să-l umplem!), am mai plivit pe ici, pe colo, domnul meu a stropit cu piatră vânătă el ştie ce, dar cel mai vizibil e pe tricoul lui fost portocaliu uni, actualmente cu pete decorative mov delicat. La capitolul vegetale, lucerna cosită şi plouată e în curs de-a deveni mulci, mai trăiesc doar trei sălcii energetice din cele plantate anul trecut, cresc margarete şi romaniţe prin curte din flora spontană, nu şi muşeţelul plantat de mine din seminţe de plic; a înflorit un castravete pe care-l suspectez că e dovleac, iar un altul a apărut în stratul lasagna el ştie de unde. Floarea de colţ şi garofiţele chinezeşti sunt în plină floare, se pregătesc de spectacol şi ultimii doi trandafiri, pe mente le dantelează democratic cineva, rubarba e cam frumoasă, pelinul miroase minunat, iar usturoiul e cam blond la vârful frunzelor.

Le-am amenjat găinilor un spaţiu dedicat pentru consumarea de vegetale proaspete în curtea lor, ca să nu le mai întindă peste tot, și, dacă tot eram în zonă, am scos puii adolescenţi în compania doamnelor găini. La început n-au vrut să iasă, apoi au năvălit pe-un drajon de prun şi l-au chelit, au alergat ca bezmeticii în grup compact şi gălăgios, au scormonit în zona cu vegetale, iar au alergat şi la final s-au tolănit în praf, tot în grup compact. Seara majoritatea s-au dus la locul lor, vreo doi bântuiau bezmetici, iar unii au intrat în voliera găinilor. Corecţii şi operaţiunea educat next generation s-au aplicat sporadic, cu intensitate scăzută şi pe perioade scurte, aşa că în viitorul apropiat le vom muta domiciliul în zona adulţilor.

Au fost pe la noi sor'mea M. şi dom'colonel (pe rând, nu împreună) şi evident că i-am dus în grădină; ne-am bucurat de sprâncenele lor mirate, le-am pus întrebări şi faptul că nu ne-au făcut observaţii, că ne-au spus că-i bine ne-a făcut să fim tare mândri: e prima dată când ne gestionăm singuri grădina şi se pare că n-o facem prost. Uşor, recuperăm „opincile lăsate de tata la barieră” şi suntem mândri că putem să facem acest lucru.

Igor. Pentru Ana

Reflexiv...

...sau când prinzi soarele într-o găleată cu apă. 

Ceruri

Peisaj de seară cu patru pisici şi o lună

Calm de sâmbătă plină, după lăsatul întunericului, pe terasă. Pe lada cu cereale, în ligheanul roşu dreptunghiular, pisucul gri Igor Simpaticescovich Kuprin – apud copilul student – educă responsabil un ciorap negru; îl mârâie, îl plimbă cu elan stânga-dreapta, apoi îl scuipă: întâi scoate un sunet ca de dop extras cu greutate, apoi câh-câh-câh; dă în marşarier şi se opreşte în marginea ligheanului. Salt înainte şi o ia de la capăt. Pe capacul găleţii metalice portocalii, pisuca albă Frida Loren îşi aleargă ferm coada în sensul acelor de ceasornic şi scoate nişte sunete chiţăite; se opreşte – unde-i duşmanul? -, îl descoperă şi purcede la alergat în sens trigonometric.

Maşa, pe căsuţa pentru pisici gălbuie cu pete negre, se spală agale, ca un ritual înaintea somnului; pe grinda de la podul bucătăriei, Jinx, cu un suprem dispreţ, supraveghează printre gene acţiunile mâţucelor.

Puii sunt unul alb, unul gri, au ochii rotunzi şi albaştri, larg deschişi a mirare, pisicile adulte sunt negre, cu ochii galbeni aproape închişi, ca nişte lentile convexe.

Prin fumul de la ţigară, luna-n ultimul pătrar are şi ea ochii galbeni.