Blogul Simonei

luni, 7 aprilie 2014

vineri, 4 aprilie 2014

- Rodonelul şi-a revenit din pete – probabil umezeala din iurta de iarnă a fost de vină, din toamna ce vine nu-l mai protejez -, tarhonul şi-a triplat aria faţă de anul trecut, menta e mai mult roiniţă, iar compostul din producţie proprie e fain şi miroase a libertate (mai nou avem şi sită de cernut).

- Grădina începe să arate altfel, a îngrijire, și mi-e tare drag de ea, lacul e plin de apă şi de crengi, atelierul domnului meu e ispită pentru un roi de albine, mâţele continuă să năpârlească sârguincioase şi scot arpagicul din straturi într-o veselie.

- Am scos muşcatele din beci – treaba lor de vor trăi -, arţarul se înroşeşte de la zi la zi, plăntuţele din răsadniţa rece apar/cresc cu spor, am bifat prima noapte fără foc în dormitor (dar am făcut la boilerul din baie), am demarat operaţiunea udat vegetale și uşile cam stau deschise ziua.

- Salmonela are ţinută nouă şi-am readus-o în bolta de vie, Castor înfloreşte toată ziua printre trandafiri, hamacele au revenit în decor și ca noutăți avem un pitic nou, furcă de săpat, buburuză de vânt şi dispozitive-lamă de curăţat tălpile încălţărilor.

- Aleea din scoarță de copac s-a dovedit o idee nu tocmai fericită - am recuperat materia primă întru mulcirea trandafirilor -, nu mai dau cu var pe pietrele din jurul plantelor - am văzut că şi şopârlele, şi broaştele le evită dacă sunt văruite (ce-i drept, şi melcii).

- Ne cresc vecini pe derulare rapidă, casa din lizieră creşte repejor, casa popii a fost cumpărată deja, iar pe noul proprietar îl cunoaştem de o jumătate de viaţă, cel care a cumpărat terenul din josul curții noastre vine frecvent și încearcă să facă oareșceuri în timpul scurt pe care-l stă.

- În week-end-ul de Florii e Simfonia lalelelor, cred că vom lua trei pomi – un nuc, un vişin Timpuriu de Piteşti şi probabil un măr Idared, ne mai gândim; sper să mă rezum la atât, să nu mai cumpăr plante ca înecata și să n-am unde să le plantez.

joi, 3 aprilie 2014

Un copac cu flori

Aprilie-n start

Când dimineţile îmi încep în moduri neobişnuite – găsesc în pantof o şopârliţă cam vie, Frida style (doar ea e suficient de năroadă să uite de prada sa vie), îmi iese în drum un coşar, mă trezesc cu Hruşcă-n cap (şi zău nu-s fanul lui) şi un copac cu flooori -, când lumea îmi spune vaaai ce-ai slăbit din unicul motiv c-am trecut la blugii de vară (de damă, fix mărimea mea, nu bărbăteşti, mai mari cu n numere), e indubitabil primăvară. O primăvară ce calcă apăsat, cu verde avântat peste noapte, cu pomi înfloriţi şi lalele harnice, cu aer zumzăitor şi simpozion Eliade, cu magnolie înflorită și zarzăr care se pregătește și el (nota bene – zarzărul din La Medeleni are flori roz și este Armeniaca vulgaris, o marcă de cais, nu Prunus cerasifera, un soi de prun cu flori albe, căruia pe-aici i se spune zarzăr – când el e, de fapt, corcoduș –, Ion Scutaru m-a ajutat să lămuresc dilema).

E mult de muncă în astă vreme, timp – niciodată de-ajuns, lista de to do e mereu mai mare decât putem duce, dar ceva-ceva tot am făcut. În grădină am reuşit să punem și usturoiul, zmeura e drăgălită deja, am făcut rondo-răzoare cu ridichi, creson, coriandru, lobodă, păstârnac, mărar, ţelină şi ce mi-a mai picat în mână (cum ar fi gălbenele, călţunaşi, maci, crăiţe, isop, limba mielului, eşolţii, că natura nu face monocultură). În curte, sălciile sunt tăiate cam la 1,5 m, trandafirul de dulceaţă căţărător are coafură de sezon (făcută cu icnete, descântece şi binecuvântări), chioşcul e deja pregătit de vară (preţ de-o zi de muncă). Tot în curte am făcut o miniceva, că nu-i nici seră, nici solar – adică a îmbrăcat domnul meu în folie unul din rafturile suportului de flori – şi am mobilat-o cu ghivece cu diverse – physalis, solanum, tomatillos, isop, măghiran, rozmarin, oregano, cimbru, busuioc, chimion, ce-am găsit prin cutii şi n-aveau pretenţii de 25 de grade la plantare (măcar la cele despre care am citit, că la unele am omis să aflu); am pus oareşce seminţe şi prin jardinierele din curte, regina nopţii şi zorele sigur, în rest am uitat ce.

Am buzele arse de vânt, m-a prins soarele pe bucăţele de piele ce acum ustură, m-a înţepat o dihanie zburătoare, am o febră musculară cum n-am avut în veci şi, ca să fie tacâmul complet, de la polenul din aer strănut de la ca o mâță parfumată; e indubitabil primăvară.

Ţi-a ieşit coşaru-n drum... Mmm...