Dacă e marţi...

...E Jinx.

Dovada

Jinx prinde coţofene cărora le mănâncă pieptul, apoi le lasă ofrandă câinilor.

Statice

Roşu

ZăVodă

Raport periodic despre animale

Câini. Castor e plin de smocuri de păr mort, jumulit pe ici-pe colo, arată lamentabil, dar nu-i place deloc să-l perii (mă ceartă), așa că-l las în pace; nu e gras, dar nici slab, îl hrănesc în mod special și deja vine și cere tratament preferențial. Abia se mai poate deplasa, își coordonează foarte greu membrele inferioare (asta nu-l împiedică să vină mereu după mine sau să vrea să-mi dea jucării), bea multă apă.

Zăvod e prin definiție un mare bou, fură cu nesimțire, chiar dacă știe că n-are voie, frecvent se face că nu înțelege ce i se cere, verifică limitele zi de zi. Se lățește în spate, e plin de blană (cu greu am reușit să-i găsim pielea la pus picături), are o alură frumoasă și protejează moșia cu maximă vigilență. Se joacă în disperare, doarme pe cuști, îi plimbă căsuța lui Hades și tot ce poate ridica de prin curte.

Hades s-a îngrășat și el și și-a pus blana de iarnă (asta nu-l împiedică să tremure zguduit când și când), aleargă găinile prin grădină să le asigure un tonus muscular bun, se ceartă cu niște șobolani care și-au făcut cuib sub stiva de lemne și sapă de parcă ar vrea să dea de petrol.

Pisicile sunt incredibil de mari, Igor e ca un urs (are cam 6 kg), Frida ca... un urs mai mic – cam 5 kg, Jinx are și el 5,5 kg, dar diferența față de vară nu-i parcă la fel de mare, iar Mașa a atins impresionanta greutate de 3,5 kg cu mieunături cu tot. Sunt toate patru blănoase și pufoase, am ce peria, acaparează fotolii și scaune, asta pe timp de zi, că noaptea le apucă amocul și nu mai reușim să le convingem să intre în casă. Și-au găsit locuri de somn preferate afară: Igor, în magazie, pe o pernă, Mașa – în chioșc, tot pe o pernă, Frida – în cuibul de pisici de pe terasă, Jinx – în sau mai des pe căsuța de mâțe de lângă bucătărie.

Găinile par imense, dar sunt mai mult pene, cocoșeii au început să cânte și se bat pentru supremație. Toate sunt fericite că le lasă mereu domnul meu prin grădină – pe mine mă enervează, că vin în zonele cu flori și-au făcut dezastru prin cojile de salcâm folosite ca mulci la trandafiri; nu spun nimic de cum arată aleile din ciment. Sunt cam multe, așa că în curând vom programa o operațiune soldată cu cazarea unora dintre ele în congelator. O puică cu look de buhă evadează mereu și doarme noaptea pe unde are chef, o alta gât-golaș umblă teleleu când și pe unde vrea: zboară în pomi și de-acolo peste grad. Sunt primele pe listă.

Culori, cât încă mai sunt

Câte doi, câte trei

Galben

În sus