Continuă

Nu-i corect!

Perseverente

E vremea lor

Unu

Flash-uri

• Luna în pădure ca un zâmbet de pisică de Chesire: soarele încă n-a apărut, doar o dâră roz-mov ce se insinuează peste Mioveni.
• O albină ușor năucă dansând pe acorduri de tufănele galben-târzii și motanul Igor venind furișat pe lângă casă urmat de-o umbră lungă, ca de tigru.
• Toamna pe final: se răsfață și cântă-n vânt și culori, dansează-n frunze galbene alergate de pisici negre.
• Pământ mustind de apă, întinat - plin de tină – și-o cană de lumină aruncată-n balta mărginită de pietriș.
• Două tiruri roșii în liziera pământie, o capelă crescută peste noapte și-un țap de-un an trecând firesc pe lângă ele.
• Calmul lui R. când își rulează o țigară sau când aranjează ca la tetris cumpărăturile în coș.
• Mirosul de cafea proaspăt râșnită dimineața; așa miroase în rai, ştiu eu.

Trei în linie

Statice

Parentingul modern vs parentingul vechi

Acum: Tuşeşte de trei zile, dacă are TBC? Hai să-i facem o radiografie! / Atunci: Tuşeşte? Sfântul suc de ridiche sau ceaiuri cu muguri de brad, mărar, patlagină, cimbru.

Lasă copilul să facă ce vrea, cum să învețe altfel să se exprime? / Părinții își struneau copiii din priviri; și nu-i abuzau.

Vaaaai, 39 febră? Dacă face convulsii? Dacă se sufocă? Fuga la ATI!/ Piramidon, ceai cald, şosete cu oţet şi la somn cu el. Gât inflamat? Badijonaj cu albastru de metil.

Ce atâtea reguli? Îl băgăm de mic într-un pat al lui Procust? / Copile, mergem la restaurant, mă aștept de la tine să nu țipi, să nu alergi ca un descreierat, că dacă-i deranjăm pe ceilalți va fi obligatoriu să plecăm de-acolo!

Trebuie să-i îndeplinim dorințele, pentru buna lui dezvoltare. / Nevoile sunt asigurate? În rest, mai vedem.

S-a zgâriat, hai să-i facem antitetanosul! / Julituri pe nisip, la cot, pe genunchi, de la căzături cu bicicleta? Dă-i cu scuipat şi lipeşte frunze pe-acolo, nu-i patalgină, merge şi gardul viu. Nu te duce acasă, că te mai și ceartă.

Profesorii? Niște proști, oricum îl dăm la meditație! / Ne-am înțeles, da?, dacă te nedreptățește, vii acasă și-mi spui MIE, la școală te duci ca să înveți. Și i-a zis vreo două profului de mate de nu s-a văzut! / Știu, n-a fost drept, dar nu uita că are mai mulți ani de școală decât ai tu de viață.

Rubeolăăăă? Mvai, hai cu el în spital! / Avea Gigel rubeolă, oreion? Hai să-l ducem şi pe-al nostru să scape mai iute de bolile copilăriei. Și nu ştiu să fi murit niciun copil pe care l-am cunoscut, nici măcar din auzite.

Lasă-l să se exprime prin haine, coafuri, look special. / Un’te duci așa, la bazin/discotecă? Schimbă-te, că doar mergi la școală/teatru.

Vai, s-a lovit la cap când a căzut pe scări, musai radiografie, că şi-a sucit și glezna. / Săream din pomi şi-mi suceam şi mintea, nu numai gleznele; în clasa a patra plecam la şcoală sărind de pe balcon, de la etajul 1, că era complicat să ocolesc blocul. Cap spart? Hai cu mine la cişmea în curtea şcolii să mă speli, că mă opreşte mama în casă.

Mvai, în ziua de azi e obligatoriu să-l lași la calculator, astea-s vremurile! Știi câte de multe învață singur? (de la Five Nights at Freddy’s, eventual) / A fost odată ca niciodată…

Trebuie să fii prieten cu copilul tău, apropiat de el, să-l susții. / Lasă, o să fim noi prieteni după ce treci de 25 de ani, până atunci îți sunt părinte și am obligația să am grijă de tine. Și nu uita că, și de-ai fi criminal în serie, tu tot copilul meu rămâi.

Parentingul modern mi se pare ne-bun: un fel de construcție arhitectonică atent programată – muncă susținută, condiții optime, activități complexe; noi am fost crescuți mai mult în stil haotic-horticol: fă-i copilului, nu muncind, ci iubindu-l, un ecosistem în care să învețe să se descurce în condiții cât mai sigure. 

Eu am văzut găini!