Faună: trei motani. Poze

Motan negru cu clopţei - Jinx*; fără - Zombie; gri cu dungi - Figaro. Poza cu motanii negri dormind e făcută de Ana.
* Ajnaninei...

Schimb confort urban pe libertate rurală (26). Infrastructură

Încă de săptămâna trecută au venit ploile, „neliniştitele ploi şi ploile feciorelnice-femei”*, cu tunete şi fulgere spectaculoase în clocotirea lor, cu supratensiune pe reţea şi-o placă de la receiverul de Digi arsă. Pentru vreo două zile, au plecat ploile şi drumul o dată cu ele, iar Logăniţa noastră roşie nu mai vrea acasă decât din când în când, în rest stă arogantă la casa neterminată unde şi-a petrecut bună parte din iarnă. Ipocrita! Restul de drum îl facem per pedes, prin clisa mândră formată în curba de la viitoarea casă a preotului.
Cum s-a-ntâmplat cu drumul: cu trei săptămâni în urmă, un domn consilier judeţean proprietar de pământ relativ lângă noi, tot în marginea pădurii, a început terasări nivelări amenajări ale terenului propriu. În acest scop au urcat milioane de utilaje camioane cu pietriş nisip pământ şi ce-or mai fi cărat ele, care au făcut nişte şleauri mândre pe drumul parţial pietruit. Omul, de bună credinţă cred, s-a apucat cam în acelaşi timp să amenajeze şi calea de acces: a adus o chestie posesoare de lamă cu care a „ras” drumul şi o dată cu el şi izvorul captat de dom’ părinte în curba din dreptul lui. Apoi domnul consilier a pus ceva pietre şi bolovani, insuficienţi se pare, insuficienţi pe drum, că pe gardul nostru sunt o grămadă. Acum apa curge falnică şi zglobie, coboară hotărâtă pe drum, unde-şi face albie.
Noi am avut musafiri numai în momente cheie: Maria a venit când cobora utilajul de bărbierit drumul, Adi şi Mihaela – când piatra nu fusese înşirată. Au admirat toţi priveliştea şi la urcare, şi la coborâre. Şi noi o admirăm, la perioade neregulate, în funcţie de condiţiile atmosferice, de cine şi cu câte tone a urcat, de ce stâlpi şi câte grămezi de „agregat 7-15” (sau cam aşa ceva) au mai crescut pe sau lângă drum. Pentru că mai nou se modernizează reţeaua electrică, prilej cu care în zilele lucrătoare protejăm mediul: între 9,30 şi 17,30 (aprox) nu e curent…
Ca măsură alternativă de-ajuns cu Logăniţa acasă, domnul meu a eliberat un drum prin marginea pădurii: vreo trei ore a tăiat la crengi; dacă plouă bine, nici pe-acolo nu se poate trece: e argilă. Dar peisajul e înnebunitor!
Acum e soare şi frumos, sper ca şi mâine să fie la fel (una lume ştie de ce). Dar şi de plouă mă bucur: când nori se opresc din plâns, răsare iar curcubeul.

* Citat din memorie, Descântec de ploaie, Ana Blandiana.

File din cartea de colorat. Alb-roşu-negru

Bărbatul cu baston alb trening roşu ochelari negri trece legănat, ezitând diagonal, bulevardul cu patru benzi.
E trei dimineaţa şi maşina de poliţie comunitară opreşte lângă el.
- E orb, cred că-i şi beat, hai să-l trecem strada!
Coboară amândoi.
- Salut, bă, voi sunteţi de gardă?
Cele două uniforme încremenesc încurcate.
- Dane, tu eşti, mă?
- Lasă-mă bă-n durerea mea, nu vezi că-s drojdit? Am fost la o băută ş-am zis să nu iau maşina, că-s aproape de casă, să iau bastonu’!
Era aprigul agent Dan de la circulaţie.


Particip la Concursul de Proza Arhiscurta organizat de Trilema .

Brioşa

Seara se lasă când soarele se scurge în spatele pădurii; coboară frigul şi epiderma înfiorată cere mânecă lungă. Din lac începe concertul - întâi un ton timid de broscuţă, pe urmă corul care preamăreşte ziua ce se duce.
Noapte de-a dreptul e doar când apare brioşa. Un arc mare de cerc străjuit de două arcuri mai mici, toate sclipind în mii şi mii de luminiţe. Brioşa e catedrala din Mioveni. De la noi, lucirea ei în depărtări e frumoasă, dar nu vreau s-o văd de-aproape: mă tem că prea seamănă cu o moschee.


Particip la Concursul de Proza Arhiscurta organizat de Trilema .

Vânătoarea

Jinx e motan de-apartament ajuns la curte. E negru, are zgardă galbenă cu doi clopoţei şi vânează. Vânează vrăbii. Sunt două cuiburi în exteriorul chioşcului; Jinx se urcă pe o grindă din interior şi de-acolo vânează. Stă atent, cu urechile date pe spate, şi-ascultă puii. Aşteaptă momentul prielnic să atace. Vrăbiile-părinţi vin, aduc mâncare, pleacă. Jinx aşteaptă calm. Vrăbiile se întorc iar şi iar, puii ciripesc. În aşteptarea sa, Jinx adoarme cu botul în exteriorul grinzii şi-o labă ezitând în aer.


Particip la Concursul de Proza Arhiscurta organizat de Trilema .

Perspective în inox

- Hai să-ţi ghicesc, hai să-ţi ghicesc!...
Miruna-mi zâmbeşte, ia ceaşca de cafea domol şi încearcă să rotească zaţul gros şi aproape uscat. Pune din ulcica de lut smălţuită puţină apă, amestecă, scutură zaţul bine-bine, iar amestecă, mai bagă un pic şi degetul şi gata-i ceaşca de ghicit.
E duminică după-amiază la noi în chioşc, vreme tihnită, cu timp dilatat. Ceaşca e din inox şi din ea şi-a băut cafeaua de la ora cinci domnul meu.
„Văd aici un drum lung…”
Miruna se încruntă, se descruntă. Îmi ghiceşte mie.

Particip la Concursul de Proza Arhiscurta organizat de Trilema .

Schimb confort urban pe libertate rurală (25). Poze

Liliacul e pentru Adi şi doamna lui.

Când săptămâna începe marţi

Domnul meu, calm şi dulce:
- Bună dimineaţa!
(„Poate la tine”, gândesc eu şi încerc să dorm în continuare.)
- Iubita, e 6 şi 10 şi ceasul tău n-a sunat!
(„Fi-mi-ar scârbă!”)
- Hai să vezi căprioare!
Am sărit din pat direct în papuci şi-n halat. Erau două căprioare, păşteau liniştite în livada de lângă noi fără să le deranjeze că-s admirate. Acolo şi-au plimbat petele albe până am terminat noi de băut cafelele.
Pe cer, nimburi de nor alintă răsăritul. Pe pământ - o zi senină de marţi începe o săptămână calmă.



Particip la Concursul de Proza Arhiscurta organizat de Trilema .

Schimb confort urban pe libertate rurală (25). Schimbări în decor

De la zi la zi, decorul în colţul nostru de rai se schimbă. După zarzări, vişini şi pruni, merii şi-au scuturat şi ei florile, iar gutuiul s-a gătit de sărbătoare. Am plantat forsiţia şi tufişul, au apărut narcise, bujorii stau să se-mbujoreze, căpşunii ezită între flori şi fructe, chestiuţele plantate cresc cu spor, lângă ele, în strânsă colaborare, şi bălăriile, situaţie care generează o problemă: ţinând cont de faptul că n-am nici cea mai vagă idee cum arată frunzele plantelor folositoare omului puse de mine acolo, să nu mai spun că în unele locuri am şi uitat ce-am plantat, oare care sunt bălăriile?!...
Au apărut nenumărate şi necunoscute păsări, am văzut o şopârlă verde, broscuţele par a fi fericite în lacul nostru cel baltă, sunt miliarde de insecte în toate culorile, dintre ele cele mai remarcabile fiind cărăbuşi sinucigaşi: vin seara la lumină, ni se încurcă în plete, cad cu zgomot şi dimineaţa îi găsim cu roatele în sus.
Sapa continuă să mă urască şi-o face într-un mod explicit ostentativ, cu toate că am încercat o apropiere treptată, am mai făcut o alee cu bolovani, ne-am luat derulator de furtun, am aflat că pomii se sapă în fiecare an şi că în lucernă trebuie „întoarsă brazda” în primăvară. Asta ne-a spus-o Ionuţ, un băiat de 17 ani din vecini care a venit s-o cosească. Staniu cum una lume are asemenea cunoştinţe de la vârste aşa fragede…
Găina ubicuă e supărată că nu mai poate evada (a avut domnul meu grijă, Ana s-a prins că tipa ieşea de fapt prin grădină şi se întorcea în curte ca să ciugulească rumeguş), ea şi suratele sale fac acum ouă şi le mănâncă tot ele, căprioarele se mai aud când şi când, nu mai coboară din pădure, iar numărul de mamifere din curte a crescut: de la adăpostul de la Smeura am mai adoptat un câine nou negru şi frumos… cu spume, de-o marcă incertă, una lume zice că are ceva infuzie de Pinscher.
Pentru că dihania e neagră tuci şi numărul de pe crotal se termină în 666, îl cheamă Hades. Asta ştim, deocamdată, numai noi, că pe el nu pare să-l intereseze. Nu suportă nici ideea de lesă-zgardă-ham, îl avem de aproape o săptămână şi între timp s-a mai adaptat: nu mai sare să ne muşte şi nici nu ne mai latră de fiecare dată când ne apropiem de el. Mai mult, cu mărinimie a acceptat chiar să doarmă în căsuţa pe care i-a făcut-o Răzvan, iar mie îmi acordă un tratament privilegiat: încearcă o tentativă de dat din coadă când mă vede. Ataşez pozele dihaniei.

Amalgam. Poze