Toamnă colorată

Fructe de septembrie

Septembrie-n lizieră

Lemn

Maşa şi puii, v. 3.0

Mâțucele noastre cresc cu spor, își extind continuu spațiul vital şi deja avem mai multe cereri de adopție decât pisicuțe. Şezlongurile sunt hamacele lor preferate, se urcă pe blugii domnului meu ca pe scară (iar R. le răsfață cât încape), fetele gri se dovedesc a fi rusoaice – constituție sănătoasă, perseverente, responsabile -, așa că au devenit Natașa și Catiușa,. Dorm toate (sau toţi, că încă nu suntem siguri de sexul lui Berlioz) simultan în coșul pentru legume sau pe sacul de tărâțe, scuipă cu elan motani și câini, se joacă cu bile de rulment și dopuri de plută, încearcă să mănânce orice le punem în castroane, deja vânează – Bell a prins o lăcustă și-o mârâia agresiv pe Mașa, Mașa la rândul ei le aduce pradă aproape vie – șoareci, păsări, cărtițe, gușteri - pe care mâțucele se ceartă și încearcă s-o mănânce.

Am scos obstacolele către terasă, că oricum deja le escaladau, le-am pus ca entertainment un boxpalet ce-a devenit catacombă de explorat şi loc de ascuns fluturii-pradă, gardul a devenit o ispită încă inaccesibilă, iar zona din spatele casei e un fel de junglă tare atrăgătoare. Casa în principiu nu le interesează (nu le place textura de covor persan), doar bucătăria are zone de atracţie: apa şi mâncarea pisicilor adulte, mai ales a lui Jinx, cuptorul cu microunde, că de-acolo ştiu ele că vine laptele, aragazul şi maşina de spălat, că în jurul lor se desfăşoară curse nebuneşti, cu pânde, sărituri, scuipături şi patinaj artistic pe gresie.

Dărâmă tot ce prind, varsă castroane, aleargă cu viteză prea mare pentru a mai putea pune frână şi se opresc cu capetele în scaune, uşă, în ce pot şi ele; apoi se fac omegă ca-n desenele cu pisici negre şi scuipă supărate, sărind pe toate labele simultan. Scuipă şi saboţi/papuci, intră în mânecile şi buzunarele gecilor, stau precum papagalii pe umerii noştri, ne vânează. Încearcă să meargă spre locul de somn al câinilor, intră în magazie, adulmecă bucătăria de vară şi uneori ajung la stâlpul de salcâm şi îşi ascut şi ele gheruţele acolo.

Am hotărât să le dăm în perioada 21-27 octombrie, când vor avea 12 săptămâni.

(Un pui de 6 săptămâni de Albastru de Rusia costă peste 100 de euro, mă anunţă viitoarea stăpână a uneia dintre fetele gri. Acum îţi faci calculul câtă economie faci sau te minunezii cât de bine s-a orientat Maşa? Oricum ar arăta pisicuţele, ele şi aşa sunt cele mai frumoase din lume, tot rasa metis european sunt.)

Rotunjimi

A se da rotund expr. a se grozăvi; a fi îngâmfat.  (cf . Dicţionarului de argou al limbii române, Editura Niculescu, 2007)

 

La mijloc de septembrie

* S-a răcit vremea şi nici că-mi pare rău, umblu cu drag la serviciu cu geaca de blugi şi în pantofi, iar acasă cu hanorace şi cu ultima achiziţie de care sunt cam mândră: saboţii mei de cauciuco-plastic Woz. N-a plouat de multă vreme, dar temperaturile scăzute pe timp de noapte aduc ceva umezeală şi mirosul pământului s-a schimbat. Pădurea începe să se fardeze cu urme de galben, miroase incredibil a rumeguş proaspăt, a struguri şi a pere, câinii încep să-şi pună ţinuta de iarnă (pe cea e vară abandonând-o prin toată curtea), găinile se îngraşă vizibil şi luminile peisajului virează uşor în galben.

* Au început să vină lemnele de iarnă, aduse şi tăiate cu drujba de zimbrii ţapinari, iar domnul meu se relaxează spărgând butuci – chiar îi place, cum îi place şi motocositul -, între nenumărate episoade de strâns prune și mere pentru țuică. Nu mai fac prognoze privitor la impresionantele cantităţi de alcool pe care le va obţine, pentru că iarăşi va spune c-am cobit eu şi din acest motiv n-a avut el rezultatele scontate.

* În grădină, roșiile, ardeii și castraveții continuă să rodească, dar mai subțirel, curând va trebui să culegem merele și strugurii (teoretic ar fi trebuit să se coacă în a doua parte a lunii octombrie), apoi și prunele Anașpet. În materie de conserve, m-am hărnicit întru experienţe: roşii cherry în suc, reţetă proprie, de leneş, fără separat seminţe şi pieliţe, pasate cu blenderul; cu busuioc, usturoi şi frunze de ţelină – vedem cum vor fi şi cât vor rezista.

* Am început să cumpăr seminţe pentru sezonul 2013 şi, bonus, nişte bulbi de muscari; nu ştiu unde îi voi pune, dar clar trebuie să le inventez un loc, cum trebuie să mă hotărăsc unde voi face stratul înălţat sub formă de potcoavă pe care am intenţia să-l mobilez cu legume compatibile între ele.

* Anul acesta n-avem nici măcar un fir de porumb – doamnele găini au avut uruială, sorg, măturică, grâu și alte minuni culinare cumpărate de domnul meu pentru ele, aşa că n-a mai fost niciun bob rătăcit care să încolţească. Nici fasole n-avem, dovleci nici atât (n-am plantat niciodată), aşa că mă întreb ce fel de ţărani gospodari suntem noi fără porumb fasole dovleci. A, da, ţărani cu brocoli patison ardei mexican.

* Constat că din ce în ce mai des îmi apare acel moment în care timpul se dilată, când fiecare clipă e suma veşniciiilor ei. Da, important este să-ţi placă ce faci.

Azi mă-nervează:

* Senzorii de mișcare (din scările blocurilor) care se aprind fix când nu mai ai nevoie de ei, deja te-ai împiedicat pe trepte.

* Pietonii care trec pe carosabil deasupra pasajului pietonal subteran, aproape atingând cu umărul cotul polițianului sprijinit de un Logan alb cu indicativ.

* Festivismele cu care panglicari de profesie inaugurează bucățele de carosabil refăcut, ignorând gropile care apar la mai puțin de 100 de m de locul faptei.

* Benzina, că-i tot crește prețul.

* Farmacistele care încearcă să vândă ce vor ele (Voltaren), nu ce le ceri tu (Diclofenac).

* Scriitorii și filozofii care nu știu când se scrie și când nu cu doi i.

* Inflația de oameni „profunzi” care mă ucid cu truismele lor.

* Că nu s-a inventat și cafeaua electronică. Sau berea.

* Insigna cu Taz, diavolul tasmanian, că nu știu unde am pus-o.

Static

Cer de septembrie