Cu soarele-n ochi

Ce-avem noi aici...

Cadre

Reflexie

Despre primăvară şi alte teme

Vremea se încălzeşte uşor, dar sigur, casa e plină de gărgăriţe colorate în fel şi chip şi de crisope fără verdele verii în aripi - care au iernat ele ştiu pe unde -, păsări gureşe se ceartă prin pomi. În sat nu s-a dat startul la grădinărit, s-a deschis sezonul la căpuşe - că-n primăvară se ştie că întâi apar ghioceii şi apoi căpuşele -, înfloresc pisicile în meri, câte două simultan pe-o creangă. Încă nu am încredere în astă primăvară - pământul e ud, noaptea mai muşcă uşor sub 0 grade şi până la 1 aprilie nici gând să desfac trandafirii.

Am greblat zonele cu flori, am curăţat canalul de scurgere dinspre grădină, dar pas îmbăierea pomilor, sulfat de cupru et comp – după ploaie frig ploaie, un vânt zălud a bântuit zi de zi. Am cumpărat arpagic, usturoi, trifoi alb, lucernă şi-un goji; avem opt crini portocalii şi o hosta ce urmează a fi şi ele plantate – sper că în week-end, sau măcar o parte din ele -, că deja văd că ziua începe să ne rămână mică.

Animalele din dotare sunt relativ bine. Pisicile dorm tot în locuri alese: Maşa în chiuveta din baie, Jinx în lada cu lemne sau în cadă, Frida pe birou sau pe suportul cu rufe, iar Igor – fix unde-i tună, cu accent pe maşina de spălat. Găinile au fost două zile la plimbare – intraseră în greva foamei şi se uitau grav, într-o dungă, spre verdele timid din gădină – şi de cum au ieşit s-au dedulcit la bunătăţi cum ar fi molid albastru, rododendron, coaja de copac de la rădăcinile trandafirilor. Domnul Morcov nu mai e bine primit la noi – vrea să-şi impună dominaţia în faţa lui Igor -, Hades redevine hiperactiv, dar Castor are probleme locomotorii din zi în zi mai mari, cu toate că-i facem tratamentul constant (se comportă la fel ca Grasul anul trecut); nu-mi sună prea bine viitorul în ceea ce-l priveşte (deja a depăşit speranţa de viaţă a rasei lui) şi deja mă gândesc dacă nu cumva în aprilie-mai va trebui să luăm doi câini, nu unul. Mda.

Domnul meu trage stâlpii de la gard în scop de îndreptare, reaşază jgheaburi şi burlane, face planuri şi calcule şi tare ar vrea să lege liniile de apă de prin curte; a dus iepuroaica la iubit, e încântat că avem supraproducţie de ouă (o medie de 6 pe zi), joacă seara nu ştiu ce pe net, dar cert e faptul că trebuie să-şi culeagă şi oareşce recolte.

Văd soare în faţa ochilor înainte de-a pleca dimineaţa de-acasă, miroase a pământ reavăn şi-a fum purificator, e verde ascendent, uşile încep să stea şi deschise; gata cu lăbuţe noroite peste tot, încerc să mă obişnuiesc cu ideea trecerii la ora de vară, vibrez la gândul a ce şi unde vom planta.

Şi mi-e dor să merg desculţă prin iarbă.

Frumoasa mea în vremea asta...

Promisiuni

Am întâlnit şi găini fericite

După douăzeci de ani

“Pe unde iese vorba iese şi sufletul.” “Când spui o vorbă, intri slugă la ea, mai bine taci şi fă.” Mi-a citit sute de poveşti, istoria mi-a croit-o într-o serie de basme fascinante, m-a făcut să-mi iubesc glia, ţara, neamul şi să înţeleg că patriotismul nu-i doar o vorbă-n DEX.

„În societatea contemporană, o femeie deşteaptă poate obţine cât doi bărbaţi la fel de deştepţi ca ea.” M-a dorit băiat şi mi-a dăruit înclinaţiile lui tehnice. M-a vrut militar de carieră, chiar dacă el mă învăţase să cercetez înainte de-a crede, să nu accept picior pe gât şi să verific limitele regulilor. Eu nu m-am vrut.

“Nimic din ceea ce ai acum nu-i veşnic, doar ce-ai în cap nu-ţi poate lua nimeni.” Ne-a iubit mult pe noi, dar pe mama a divinizat-o. Cum şi-a divinizat primul nepot, ce-i calcă azi pe urme-n carieră, într-un fel.

„Uşa e acolo, eu ţi-o arăt, dacă tu vrei să treci prin zid e dreptul tău să încerci.” Şi când călcam în străchini îmi spunea ai greşit, lasă, trece, dar ai grijă altă dată.

„Punctualitatea e dovada respectului faţă de tine, faţă de celălalt; academicienii au sfertul academic, regele – jumătatea regală, restul - doar ora prostului.”

Că s-a dus, am aflat la telefon, ca-n somn, dimineaţa devreme. De-atunci sar când în liniştea casei sună un telefon.

N-a apucat să mă ajute, dar ştiu că ar fi vrut. Niciodată nu i-am dat dreptate, nici când avea; ştia exact ce cred, dar asta am înţeles-o în ani. Niciodată nu i-am spus că-l iubesc. Dar mereu a ştiut-o.

Tata.

Verde ascendent