Seara se lasă când soarele se scurge în spatele pădurii; coboară frigul şi epiderma înfiorată cere mânecă lungă. Din lac începe concertul - întâi un ton timid de broscuţă, pe urmă corul care preamăreşte ziua ce se duce.
Noapte de-a dreptul e doar când apare brioşa. Un arc mare de cerc străjuit de două arcuri mai mici, toate sclipind în mii şi mii de luminiţe. Brioşa e catedrala din Mioveni. De la noi, lucirea ei în depărtări e frumoasă, dar nu vreau s-o văd de-aproape: mă tem că prea seamănă cu o moschee.
Particip la Concursul de Proza Arhiscurta organizat de Trilema .
Niciun comentariu:
Trimiteți un comentariu