Like?:)

luni, 24 octombrie 2011

Schimb confort urban pe libertate rurală (174). Hărnicie şi mirări

De două ori pe lună, în week-end, copilul nr. 1 vine acasă și asta îmi ocupă o parte de timp; nu că vine ea acasă n-am vreme, ci pregătirile pentru plecarea ei, spălatul, uscatul, în special gătitul, sunt cronofage. De astă dată, copilul nr. 2 a fost de mare ajutor: a făcut ea, cum mânuțele din dotare, două feluri de mâncare plus desert pentru sor'sa mai mare (citat din copilul nr. 1: „io-s bombă în bucătărie”, și e).
Așa că am avut oreșce vreme să mai facem câte ceva: domnul meu a cules gutuile – cam două lădițe negre -, a ars chestii strânse de mine de pe pământ, a dat cu lavabilă pe tavanul casetat din bucătărie (prilej cu care am început o mândră curăţenie generală cu spălat tot, de la tacâmuri la aplice) şi şi-a făcut el schiţe calcule planuri, apoi a tăiat sudat lustruit bibilit la un suport pentru fixat pe perete televizorul şi receiver-ul de la antenă; încă n-a terminat, că respectivul va fi din inox integral şi se amenajează dificil.
Eu m-am hărnicit şi am tăiat ceva trandafiri și i-am pregătit de iarnă (cu lucernă uscată), am pregătit şi rodonelul, smochinul, cele trei feluri de mentă, o lavandă şi floarea de colţ, am tăiat asterul și tijele albe şi cu mirare am văzut că au înflorit niște floricele plantate de mine în iulie, am uitat cum le cheamă dar cred că allysum.
În grădină am descoperit o conopidă cu rod şi m-a uimit, m-a suprins şi broccoliul, care începe să crească abia de-acum, apoi am purces la scoaterea ultimele două cuiburi de roșii, că prea arătau deprimant. Ca experienţă nouă, am plantat de probă ceapă și usturoi pentru primăvară – câte un strat mic –, usturoiul din producţia proprie, arpagicul cumpărat din piaţa mare; lumea cumpăra câte 3 kg, eu am luat 280 gr, de, fiecare după necesităţi (tanti vânzătoarea s-a gândit că plantez în balcon, că altfel nu m-ar fi întrebat „aveţí balcon mare?”); şi pe ele le-am protejat tot cu lucernă, că o parte din frunze încă mai stau prin copaci şi alt material protector n-avem.
Mustul nu e must, ci a rămas la stadiul de fresh de struguri, a venit nea Sandu să-și ia minunile pe care i le strânsesem şi le ţineam în chioşc (cutii din carton şi din tablă, fotolii, televizoare, furtun de pompieri moştenit), am constatat că puicuțele pe care le-am păstrat – toate două - se pare că tot cocoși sunt şi am primit un cedru, a şasea marcă diferită de conifere pe care o vom avea în curte. Acum mă întreb unde-l vom planta, că acuşi vin gerurile şi zău n-o să-i mai placă lui în ghiveci.

4 comentarii:

DANI spunea...

Cedru ? Foarte frumos !!! Sa-l pui undeva unde are mult spatiu . Creste mare si are coroana etajata . Nu-i faci tu o poza, sa-l cunoastem si noi ?
Si eu tot asa am luat arpagic, ne ajunge o parcela mica ... si daca se termina, mai punem .
Gutuile o sa le faci compot sau marmelada . Merg si la friptura, la cuptor, numai, sa va placa .
Toamna sint multe treburi in gradina si in casa, dar la iarna, o sa stati la gura sobei ... Spor la treaba !

simf spunea...

@Dani - cedrului trebuie sa-i gasim un loc fain, sa ne bucuram de el, dar avem inflatie de rasinoase in curte:) gutuile o sa le mancam asa, deja am daruit din ele cate 1-2, dar s-au dus cam jumatate, asa ca nu trebuie preparate in niciun fel. iarna e anotimp pentru citit si vazut filme, recuperare de peste an.

omuldelamunte spunea...

Inoxul se sudează cu altceva decât ceva. Raţiunea existenţei lui este să nu ruginească şi să fie spălat cu CIF. Totuşi, feriţi televizorul de ploaia de afară!
Arpagicul e motan?

simf spunea...

@ODLM - arpagic e motanul anei blandiana, sau era pe vremuri al ei. inoxul a fost sudat chiar cu altceva; o sa probez cu cif.

4me

stats

:-D