Tot Cristinei
Cu câinii, pisuca noastră are o relaţie deschisă; încă se cam parţial teme de ei, dar nu-i mai scuipă ca apucata, doar se înfoaie când aceştia nu respectă distanţa legală.
Cu Hades e deja destul de prietenă, n-o mai enervează decât când măria sa căţelul ubicuu fie îi apare brusc în faţă, fie pune frână cu nasul fix sub coada ei. Maşa se ascunde în lucernă şi-l urmăreşte interesată, Hades fie se face că n-o vede, fie începe cu ture provocatoare a joacă. Mândra dă semne că i-ar cam plăcea, dar încă parcă nu are curaj să raspundă.
Cu Polux relaţia e cam indiferentă, se ignoră reciproc, el e un domn şi-o lasă în pace, ea se retrage strategic când îl vede apărând, sau măcar iese din traiectoria lui previzibilă.
Cu Castor însă e distracţie; n-are nimic în mod special cu Maşa, dar îl apucă pe el cheful de „hai să speriem pisica”, şi motanilor le face la fel când vrea. Atunci latră lângă ei, vine în viteză şi e tare încântat că reuşeşte să-i urce pe gard; pe Zombie l-a şi făcut de vreo două ori să aterizeze în găleata cu apă. Mâţuca însă se sperie, scuipă, sare ca în desene animate, fuge, vine la noi sau fie se ascunde, fie se urcă într-o zonă unde ştie că n-ajunge dihania. Din pricina lui Castor încă n-a ajuns domnişoara nici în chioşc, nici în curtea mare, cu toate că tare ispitor i se pare. Iar noi ne bucurăm, deocamdată, pentru că zona în care trebuie s-o căutăm e mai mică, oricum când evadează din casă noaptea e dificil s-o căutăm la lanternă. Dar şi pentru asta ne e dragă pupăza.
Un comentariu:
pupăzel ştie ea ce ştie, de aia nu se pune cu castor. crezi că ea n-a văzut că nici cei doi de-un fel cu ea nu scapă de teroarea lui? a văzut şi ţine distanţă.
in plus, stie cu cine tin farmecele ei si cu cine nu. :))))
Trimiteți un comentariu