Schimb confort urban pe libertate rurală (172). Prin curte. Animale

Prin curte mare lucru n-am avut vreme (sau chef, că aşa e când poţi să-ţi alegi) să facem mare lucru, am probat bara de bătut covoare - vai cât de dragă mi-e - cu un covor și ajutorul neprecupețit al apei cu presiune, am pregătit chioșcul pentru iarnă, moment propice pentru a mă căptuși cu o febră musculară straşnică, am dus piscina şi hamacele (sună mai bine decât hamacuri) în pod, am strâns derulatorul și două dintre furtunuri, am recuperat scaunele pliante de prin curte şi am adus la îndemână cauciucurile de iarnă, că zău de m-ar mira un pui de zăpadă într-o săptămână-două.
Domnul meu a amenajat spaţiul unde teoretic făceam grătarul (practic acolo țineam diverse chestii, iar grătarul se plimba prin curte în funcţie de cheful grataragiului) un alt loc pentru depozitarea lemnelor; a măsurat tăiat sudat şi de la capăt de mai multe ori. Rezultatul e o structură metalică asiguratorie pentru lemnele pe care le vom depozita noi acolo (pe europaleţi, că avem din greu, doar a cumpărat R. un camion de cutii şi paleţi), ca să aibă respectabilii noştri câini spațiu suficient în dormitorul lor – adică locul nostru de lemne, din care o să le cedăm definitiv mai bine de jumătate. Domnii câini nu servesc somn în căsuţele lor poate şi pentru faptul că nu sunt orientate cu ieşirea spre sud (am citit pe net că aşa trebuie), ci spre vest; analizăm situaţia întru găsirea soluţiilor pentru orientarea cardinală şi pentru construirea altor vile pentru băieţii cei mari, pentru că se pare că cele existente au prea mult spaţiu interior și nu se încălzesc bine. Pe Hades îl înţeleg, oricum e mai cald în braţele lui Castor decât în orice căsuţă de câini.
Zombie încă umblă după iubite prin sat, ne-a spus dom' colonel că-l vede la pisica vecinilor cu MIS (la numărul de la mașină, că nu știu cum îi cheamă) stând, și el și ea ca două statui, față în față; mai nou aduce iar căpuşe, pe care, fiind în extrasezon, cred că le ia la superofertă. Jinx e ocupat cu mâţuca, stă cu ea mai tot timpul, până îl apucă amocul şi pleacă – presupun că doar ca să scape de zurlie – vreo două-trei ore. Mașa e o dulceață neroadă cât încape, îl imită pe Jinx (se spală Jinx, se spală şi Maşa, îşi tunde Jinx unghiile, încearcă şi Maşa) și parcă e prinsă de el cu elastic. Motanul – care sâmbătă a făcut cinci ani - nu-i mereu încântat, dar are și momente în care o spală, o apără de Castor, se joacă cu ea. Războaie mai ies numai noaptea, în patul nostru, când mâțuca se obrăznicește și vrea într-unul din locurile preferate de Jinx; motanul o scuipă, eventual ajunge și la o amenințare cu laba, dar se opresc aici, evident după ce intrusa părăseşte spaţiul în dispută. Ziua bântuie toate pisicile pe-afară, iar seara, după ce facem focul, avem pisici torcătorii, trei pe-o canapea în bibliotecă (fără a mai socoti și pernele).