Alte vremuri, alte modificări

Mai bine de un an şi jumătate m-am opus ca să fie calculatorul în bibliotecă şi ştiu că n-am avut nici motive (deh, moftul meu, mereu mi-am dorit o cameră doar a cărţilor), nici dreptate. După calcule, aranjamente, combinări de n luate câte k, acum acolo se află.
Băgăm biroul; exclus; unde-l punem să nu bată lumina în monitor?; în bibliotecă, înspre locul de masă; scoate cărţi; mută-le; nu, că nu e loc; du Arborele lumii în dormitor; toooot? păi e mult; asta e, mult, nemult, pe tot; iar am depăşit o mie de cărţi?; era previzibil; Jinx, pleacă de-aici!; pune revistele sub rafturi; şi Rahanul, că şi el e tot revistă; iubitaaaa; scoate rafturi de pe şine; Jinx!; fă Răzvane rafturi adecvate pentru monitor şi tastatură; Zombie, ieşi!; mută dvdul; şi wooferul; şi două boxe; unde punem cduri/dvduri cu drivere şi soft?; dar pixuri creioane gume ascuţitori scoci markere postituri capsatoare perforatoare ştampile şurubele cabluri de alimentare şi pini de hard panglici adaptoare ps2 mufe mouse de rezervă – dacă-mi trebuie? - şi ce mai e pe-acolo? (domnul meu: aha, şi zici de mine că strâng prostii!); Jinx, lasă agrafele de birou, Zombie, dă-te jos de pe scaun!; montează rafturile; pune dihăniile pe poziţii; ne trebuie mai multe prize; Jinx! Zombie!; şi lumină?…
O zi asta am făcut, dar zău mi-e drag cum arată – o adevărată cameră de lucru, unde poţi însă să te tolăneşti lasciv pe canapea, cu o carte în mână. Acum, nemaifiind calculatorul la etaj, în camera copilului nr. 1 (care mai nou are laptopiţă), probabil noi, cei doi adulţi zice-se responsabili, îl vom folosi mai mult. Copilul nr. 1 umblă desculţ, netuieşte din chioşc, din extindere, de unde vrea ea şi şi-a rearanjat camera – care, între noi fie vorba, numai aglomerată nu era nici înainte - iar acum poate să dea şi discotecă – mixerul de karaoke şi boxele oricum acolo au domiciliul.
Şi da, iar am schimbat ordinea cărţilor în bibliotecă. Pentru că nu m-am putut abţine.