Eliptic II. Inventar again

Concertul nr. 2 de Rachmaninov ar trebui să fie trecut pe lista de medicamente; poate nu vindecă, dar sigur ameliorează. Şi Rapsodia pe o temă de Paganini e eficientă, dar nu la fel.
* Am mai cumpărat opt pui cam de 800 gr (dintre care unul a dispărut fără urmă) şi graţie lor curtea păsărilor e din nou plină, iar mie mi se umple inima de drag. Tot graţie lor, Răzvan a trebuit să dărâme mândreţe de parc aviar – cu tot cu stâlpi, bârne, buturugi, crengi şi alte minuni - pentru că numai acolo se culcau şi trebuiau vânaţi seară de seară, culeşi, plantaţi în dormitorul lor. Sunt tare obraznici – se culcă în coteţ pe găini, pe cocoş, care-i bat zdravăn, dar se pare că nu şi suficient, aşa că trebuia să-i prindem şi să-i sortăm noi: doamnele găini la parter, copiii netrebnici la etaj. Câteva seri, Gonzales, înţelept, a zburat într-o cuşcă de iepuri (care e cam la 1,2 m de pământ) şi s-a culcat singur acolo, ca să scape de obrăznicături, lăsându-şi cele două doamne singure, că atunci când cocoşul îşi mută domiciliul conjugal puii nu mai vor lângă găini. Dar adoră să doarmă pe coteţe, chiar şi după tăierea penelor din aripi.
Puii mici au crescut spectaculos şi mănâncă incredibil de mult, sunt scoşi la plimbare în cuşca din plasă şi zboară cu elan, cerând şi ei o coafare urgentă a aripilor. Ne gândim să mai luăm vreo patru găini.
* În curte se desfăşoară acţiunea „îndreptat gard”, că săracul a început să se încline galeş după ce noi, harnici, am pus oareşce pietriş în apropierea lui. Ce-i drept, pusesem şi nişte buturugi de protecţie, dar cu ajutorul neprecupeţit al ploii şi al gravitaţiei buturugile au ajuns fix în gard.
* Ca noi achiziţii, lângă flori ne-au crescut 19 lămpi solare colorate – roşii, verzi, albastre şi portocalii – pe care le-am plantat pe principiul „prima venită, prima pusă”, ceea ce asigură o dezordine vizuală reconfortantă zic eu.
* Alternanţele ploaie-soare au făcut grădina să explodeze în verde (că aspersorul tot a cedat nervos). Fasolea face nişte teci lungi şi tare subţirele, cam rotunde în secţiune (zău de ştiu ce marcă e, dar e din plic sigur), primii doi castraveţi sunt uriaşi, s-au făcut cam portocalii şi-i păstrăm pentru seminţe şi deja am început să consumăm din recolta proprie, zmeura se coace cu spor, smochinul e cam de patru ori mai mare decât era când l-am cumpărat (tot nu ştiu unde îl vom planta) şi iar a devenit presantă lipsa aracilor (la a treia tură de fasole pusă, că primele două au fost mâncate de melci scârboşi mici albi fără cochilie). Apropo de melci, zaţul de cafea pus în jurul tulpinilor s-a dovedit a fi foarte eficient, asta după ce mi-a dat prin cap să culeg de pe plante scârboşeniile parazite care nu mai puteau pleca (nu că i-am suspectat că şi-ar fi dorit).
* Am recoltat integral cele 300 g de mazăre producţie proprie (în două etape, le-am pus la congelator pentru salată boeuf), cam jumătate din vişine (care s-au transformat în cinci borcane de dulceaţă şi două sticluţe de sirop), am făcut, prin replantare, un cumul de busuioc, să nu mai fie înşirat în o mie de locuri, iar ardeii cred că sunt ceva marcă de bonsai, că nu cresc nici de nebuni.
* Roşiile se mănează cu drag şi spor cu toate stropirile pe care le face domnul meu, ceapa şi usturoiul sunt incredibil de mari (ce-nseamnă să le pui la distanţă, să aibă loc să crească) şi au început să-şi plece frunzele, au apărut plăntuţele de broccoli, iar mărul văratic a făcut două mere (pe care le-au mâncat deja fetele).
Teoretic, de la 1 iulie sunt în concediu. Practic, vom vedea, mai am nevoie de-un timp de răgaz. Dar acum sunt bine, mulţumesc.