Schimb confort urban pe libertate rurală (151). Ierburi, ploi, recolte şi musafiri

Cred că domnul meu şi stăpânul meu e omul care aduce ploaia, de câte ori stropeşte el roşiile cu piatră vânătă în noaptea următoare plouă, indiferent de prognoza meteo. Aşa s-a întâmplat şi zilele trecute şi n-am avut cum să scoatem restul de ceapă, dar văd că ea, cuminte, continuă să crească, aşa că nu mă supăr. Numai să nu „sece”.
Chiar înaintea începerii ploilor – cuminţi, de vară, fără răsteli şi încruntări majore -, după lupte seculare şi discuţii interminabile cu vecinii ce-şi depozitaseră „până la primăvară” nişte fiare în grădina noastră, locul a fost eliberat şi, ta-dam! – am montat piscina. De astă dată i s-a şi amenajat un loc special – scânduri prinse pe nişte pari, pat de pietriş, vată minerală şi folie sub ea -, loc pe care va fi amplasată şi anii viitori. N-am avut vreme s-o probăm, că iar era nevoie de frizat gazonul, de tăiat bretoane la poteci şi alte coafuri vegetale, aşa că înainte de începerea ploii am apucat doar să strâng iarba cosită şi să mai pun un strat de mulci la trandafiri. Tot la capitolul motocosit, domnul meu a ras de-a dreptul ericele, una are ceva urme fine de şanse de viaţă, ce-a de-a doua mai e doar vag vizibilă. Tare rău îmi pare de ele, ştiu că a fost un accident dar tot regret; a promis că la viitoarea simfonie îmi cumpără el trei, de culori diferite.
Lucerna a crescut ca nebuna şi dom’colonel a venit s-o aranjeze, prilej cu care am văzut şi eu cum arată pirul: e plină zona de semănătură de el, numai că mie mi se părea a fi o iarbă tare frumoasă şi uniformă. Ticălosul! Şi cum există riscul major să invadeze zona de legumicultură, se pare că unica variantă este aratul adânc, în toamnă, şi erbicidatul special; vedea-vom.
Tot după ploaie au apărut găleţi de melci cochilioşi distrugători de plante folositoare omului, un soi de cărăbuşi negri, mici şi tare obraznici, şi păienjeni care au pânze foarte dense, lipicioase şi un pic conice, cam de forma unei pâlnii. Bine o duc în primul rând bălăriile, apoi plantele utile şi la final lada de compost în care se uscaseră tandru biodegradabile depozitate, iar acum începe să împrăştie miasme de fermentare.
Ca „recolte”, pozele îmi sunt martore, am pus două borcane cu castraveţi de vară la murat, am cules primele roşii şi am scos primii cartofi - care mi s-au părut cei mai buni din lume, da, cartofii fără gândaci de Colorado -, iar merele şi prunele încep să fie comestibile, le „rărim” şi le verificăm cu maximă atenţie, zilnic.
La capitolul achiziţii de sezon, R. mi-a cumpărat un fel de covoraş pentru grădină; când l-am văzut în raftul magazinului am crezut că e pentru tocat zarzavat, dar de fapt e din microporos, destul de gros, şi se pune sub genunchiul grădinarului harnic când plantează. Nici pe el nu l-am probat (e încă în ţipla iniţială), dar tare bun cred eu că va fi pe pământ reavăn sau chiar ud.
De azi se deschide oficial sezonul la musafiri şi în cursul săptămânii, oferta fiind valabilă până pe final de august. Abia aştept!