Fragmentarium

* După ziua petrecută fiecare la serviciurile sale, când ajungem acasă lumile din curte se bucură: Jinx apare brusc de după gard și se lansează grațios într-un salt boltit, Zombie, când nu e plecat, păzește certăreț ușa de la intrare și ne dojenește pentru nejustificata lipsă, Mașa ne povestește ce-a făcut cât am fost plecați, timp în care se urcă și se coboară în viteză pe unul dintre stâlpii chioșcului, de preferință pe cel de lângă trandafirul de dulceață. Cocoșii încep să se lupte, Grasul ne aduce bolovani pe care îi trântește pe picioarele noastre, Castor latră a joacă și plimbă fie mingea mare, fie jucăria albastră, iar Hades, într-o goană cu spire crescânde și cercuri concentrice, ne prezintă ultimul lui gadget: un șobolan rigid și cu blana smotocită.

* Seară liniștită de sâmbătă, când toate au fost puse la punct cu ceva eforturi și știm că urmează o duminică de relaxare; domnul meu citește pe terasă, eu sunt la calculator, afară s-a întunecat și în casă ard domol focurile și bețe aromate. Zombie doarme colac pe perna roșie a unui Pello, Jinx – răstignit pe celălalt lângă o pernă portocalie, Mașa - expandată pe suportul pliant pentru rufe din bibliotecă, pe care se află trei perechi de mânuși. Mă ridic; Mașa sare de pe suport și vine spre mine – așa e ea, pisica mea de vânătoare, mereu urmându-mă. Deschid ușa sobei, pun un lemn, îl pun pe-al doilea şi sar nişte mici scântei – obicei ticălos al carpenului, fie el și uscat. Maşa, cam la 30 de cm de unde au sărit, se înfoaie brusc şi scuipă prelung, supărată. Cei doi motani coboară mirați, se uită la mâțucă dezaprobator; Mașa îi privește fix, le explică prin gâr-uri și miau-uri, vrea să le arate ce-a supărat-o, se apropie în etapte de ușa sobei și-și pârlește mustățile.

* Coboară din ce în ce mai des căprioarele; sunt grupuri de câte trei, uneori în livezile de-alături apar şi trei grupuri simultan. Timide, atente, foarte precaute, cu toate că nici câinii noştri, nici ai vecinilor nu se arată interesaţi de ele nici când sunt liberi; pe noi, căprioarele ne privesc cu mirare. În lizieră se aleargă și vulpi bătăioase, au apărut iarăși iepurii la curse, dar pe ei câinii nu-i acceptă și latră până se îneacă. Prin livadă sunt numeroase și colorate păsărele pe care pisicile le supraveghează atent până le prind; zilnic Mașa aduce din grădină câte un șoarece aproape viu – cred c-a găsit ea o bancă de șoareci – pe care ține să-l vâneze prin casă. Avem nenumărate gărgărițe intrate la hibernare prin camere pe care dacă le găsesc mâțele le transformă în jucării.

* Avem timp pentru toate și mă gândesc cum ar fi să pot face conserve de timp liber de ianuarie pentru aprilie-mai cu plantări și însămânțări, visez la ce-ar fi dacă aș putea să îmbuteliez frig pentru zilele toride de vară sau căldură de august canicular pentru februarie rece și să pot face ceva arhive de liniște zâmbitoare pentru vremuri agitate. Avem timp să facem proiecte și să nu le respectăm/avem timp să ne facem iluzii/și să răscolim prin cenușa lor mai târziu. (O. Paler)