Onorată asistenţă, am venit să-mi
prezint raportul de activitate pe week-end-ul ce tocmai a trecut, cu
o zi întârziere, ştiu şi fac mea culpa.
Vremea n-a ținut cu planurile mele,
s-o fi gândit ea că luna e în descreștere și vegetalele plantate
acum ar avea un start mai greu, așa că, deși n-a fost prea frig și
nici n-a plouat, tot n-am putut intra în grădină: înotatul în
noroi lipicios n-a fost niciodată vreo pasiune secretă de-a mea și,
cu cât trec anii, mă tem că nici nu va deveni.
Așa că ne-am concentrat în mare
activitățile pe zonele plantate cu ciment, el e mai generos în caz
de ploi succesive: desfăcut căpăţânile de usturoi pentru
straturi, plimbat rufe pe culmea din curte în scop de uscare (două
mașini, a mers, era și soare, bătea și vântul), curățenie de
primăvară în magazie (astea, eu; activităţile
uzuale comise în plus nu se pun, că le fac în fiecare săptămână).
Domnul meu a fost reparator de hidrofor
la dom'colonel, a mai spart ceva lemne –
e modul lui de-a lua o pauză -, a schimbat poziția unui burlan, a
tras un gard care se înclina cu elan (l-a prins cu o tijă filetată
de peretele terasei), s-a distrat tăind nişte resturi de internită
pentru marginile demaratului strat înălţat şi s-a apucat de
grunduit viitoarele jardiniere de plante aromatice. Mirosul de
diluant m-a făcut să-mi freamăte nările – deh, vocaţie de
aurolac – şi iar m-a apucat cheful de vopsit. Au picat pradă în
astă etapă schelajul boltei de la vie (mai are pe partea de
deasupra nişte bucăţi de dat), o parte din stâlpii metalici de la
acareturi (am făcut şi dungi pe ei), tot ce era fierătanie de la
bucătăria de vară (cornier, ţeavă et comp., nu şi blatul din
inox, că lui nu-i trebuie) şi aş fi dovedit tot grundul, dar
trebuie terminat capitolul boltă, aşa că m-am abţinut.
Operaţiunea ne-a asigurat şuviţe duios-castanii şi mie, şi lui
Jinx - care în mod metodic mi-a vânat pensula mişcătoare -, a
pictat măiastru o bluză de salopetă a domnului meu cu care eram
îmbrăcată şi a distrus o pereche de mânuşi de grădinărie, pe
care le-am agăţat întru utilizare pe criteriul primul găsit,
primul folosit.
Domnul meu continuă ușurel cu stratul
înălțat (cam 25 de cm înălţime, lăţime 50 cm, lungime vreo 5
m), ca operaţiuni prestate până acum: a săpat cam 25 cm, a
plantat marginile din internită, a pus bălegar ca să atragă
râmele (nu ştiu de ce trebuie cointeresate, că oricum sunt
incredibil de multe), apoi carton, crengi, iarbă uscată, rumeguș,
pământ. Urmează să fixeze pe colţuri şi pe ici-colo oareşce
viitoare susţineri pentru spalieri, să pună coji de ouă și zaţ
de cafea, compost din producţie proprie şi iarăşi pământ, iar
la final să acopere cu cartoane. În pauze, a plantat 20 de sticle
de vin pe post de bordură a aleii de intrare în casă (şi ca să
poată s-o facă a scos bordurile existente pe care vedem noi unde le
punem), ne mai trebuie vreo 200 ca să terminăm opera, dar arată
într-un mare fel; cum special arătau şi tufănicile acoperite
integral cu pământul scos de lângă vechile borduri.
În timp ce el se juca cu înălţarea,
am reuşit să mai fac un strat de usturoi – experienţă care m-a
făcut să-mi amintesc de frageda pruncie în care modelam chestii
diverse din lut şi i le plantam mamei în cuptorul aragazului -, am
scos cohorte de păpădii cu extractorul (mai sunt incredibil de
multe și deja își formează bobocul de floare), am mutat doi bujori
și o floare albă cu tije înalte lângă gardul curții păsărilor; la
intervale regulate, mergeam în casă să mă spăl pe mâini şi
să-mi schimb mânuşile, uneori şi încălţările: încă n-am
ajuns la gradul de adaptare care să implice tolerarea pământului
sub toate forme lui în contact cu pielea-mi de mironosiţă, piele
care se revoltă, se înroşeşte şi ustură. (Clar
încă stăpânesc mai bine tastatura decât grebla, de sapă să nu
mai vorbim, că nu reușim să găsim niciun canal de comunicare
comun.)
Bucătăria de vară este iarăşi
complet funcțională, cu scurgerea și alimentarea legate, lacul are
apă și aștept broscuțele, focurile începem să le facem din doi
în trei și să folosim boilerul electric, arpagicul a încolţit în
coş – bine că mi-a dat prin cap să-l scot din punga de
polietilenă – şi abia aştept să scot covoarele.
Seară de seară avem, pe terasă,
ritual de ce-ar fi dacă şi încercăm să identificăm
păsările după cântec. Nu mai vine vremea caldă odată?
14 comentarii:
Foarte frumos povestesti, imi aduci aminte de copilarie si de povestile spuse de bunici la gura sobei!
Asa de deci. A inceput sesiunea de referate. Bun,..... trebuia sa fii tu prima! Probleme e simpla. Eu iti dau nota de trecere (in revista..Hi Hi Hi), dar te rog Simona, ordoneaza-le cumva ca ai iesit din iarna tare amestecata... Toate bune si frumoase si sa fie soare, si sa ploua daca trebuie luni si marti si nu vineri si sambata!
@Don Niai - dar sunt ordonate fidel cronologic :)) si-n plus au o logica perfect feminina, nota mea personala nefiind decat partea cu aspect haotic generata de faptul ca ma plictisesc repede :)
in we o sa fie frumos, stiu eu.
Ai facut foarte multe lucruri, spre deosebire de mine care "am inlemnit" in nepasare fata de gradina. Pur si simplu refuz sa intru in mocirla :)))
Partea cu noroiul o impartasesc in totalitate:) iar despre stilul inconfundabil nu am ce sa spun decat ca este superb:)
@Angelikue - se pot presta activitati conexe, gen documentare pe net - daca-ti trebuie la toamna o reteta de sos tabasco si tu n-o ai? -, ingrijit sau planta rasaduri in casa, planuri... :)
@Brandusa - trece noroiul si ne rupem noi de oase in week-end, nicio grija:) (mersic:) )
M-ai determinat sa caut cum se face sosul :)))
@Angelikue - spor, la final de vara facem schimb de retete si de experiente :)) ca o sa avem recolte, pentru ca meritam :)
O groază de treabă ați făcut, totuși. Dacă e să fac o comparație cu ce-am reușit eu... încep să mă întreb dacă ori stau prost cu timpul, ori cu capul :)) Foarte fain articolul! Și așa e, cum s-a mai spus, aduce cu sine o aromă a copilăriei.
@Aurelia, Scutaru - daca inauntru sufletul e de copil, si povestile au alta aroma. pana la urma tineretea e o stare de spirit, noi vom muri tineri :)
bravos harnicie!!!
la cate ati facut in doua trei zile, ori ati fost un batalion(de la don' colonel) ori ati mancat ardei iute cu tuica.
cateva "munci" de primavara le uitasem...felicitari si spor in continuare
@GabiA - am constatat ca, muncind independent unul de celalalt, suntem mai eficienti. dar in we trecut am fost asa de... entuziasmata, cred, c-am avut un comportament de musculita de otet, sa fac 1000 de lucruri simultan. si mi-a afectat randamentul, dar tare mi-a placut irosirea asta. (multumim)
Dragut programul de weekend si frumos povestit! Banuiesc ca s-a lasat cu ceva febra dupa atata activitate. Cumva ziua la voi are 40 de ore, sau sunt eu prea inceata? Nu stiu, dar azi jumatate de zi am plantat vreo 7 tufe de levantica si am legat un trandafir urcator. Dar le-am facut cu maiestrie! :) Te salut si astept poze cu tot (ca sa ma conving ca nu m-ai mintit :) )
@Andreea - nu s-a lasat cu febra musculara si nici n-au ocupat mult timp, nici n-am facut vreun tur de forta. a fost chiar multumitor pentru noi - s-a vazut rapid rezultatul muncii - si poate din acest motiv am cam avut spor. (am avut si timp de reverie pe langa)
Trimiteți un comentariu