Așteptând week-end-ul

          Într-o luni dimineață, la prima oră:

          - Ce faci, iubita?

          - Ia, și eu, aștept week-end-ul.

Luând exemplul domnului meu, și eu aștept cu mare nerăbdare week-end-ul ce vine, e Simfonia lalelelor și, cu toate că mi-am propus să nu mai cumpăr nici umbră de vegetală (deocamdată nu mai putem planta nimic, nicăieri, oricum reportăm o grămadă de plicuri cu semințe), știu eu că tot mă aleg cu ceva minuni, fie ele jardiniere sau stropitori. În plus, an de an de când ne-am mutat, de simfonie am avut musafiri prieteni de net. Cine mai dorește?:)

Dar până la sfârşitul de săptămână mai e şi, cum tocmai s-a încheiat unul, trebuie raport săptămânal. Am început bine, am lucrat vineri până-n noapte, o bună parte din sâmbătă şi-apoi, pe principiul when nothing goes right, go left, am intrat în grădină, că era în stânga. Cum am intrat, aşa am şi ieşit – acolo era domnul meu, pregătea temeinic pământul întru mobilarea cu ceapă – şi m-am orientat tot către stânga, spre flori. Curăţat, aerisit pământ, mulcit, drăgălit, pregătit 15 din cei 20 de trandafiri, scos cohorte de păpădii, adunat limacşi, cules de melci (delicatese pentru doamnele găini) şi departamentul flori e aproape gata; mai am de pus seminţe de plante anuale, fix când o să-mi tune în astă direcţie. Iniţial am avut intenţia să le pun acum, dar mi s-a părut că e la capitolul libere impuse şi m-am revoltat; am pus, dar în grădină - leuștean şi cimbru, salată şi sfeclă roşie (plus o tonă de gălbenele și crăițe). Apoi am trecut la jardinierele metalice - zorele colorate + impatiens + portulace și condurași + pufuleți + imortele. Şi-atât, că deja mă plictisisem şi iar aveam senzaţia că mă obligă cineva să fac asta, aşa că restul de jardiniere – vedem noi când.

M-am tot dat eu după cireş o vreme, dar n-a mai ţinut, aşa că am intrat în grădină după domnul meu întru terminarea capitolului pus arpagic (notă pentru mine: anul viitor, cine-o vrea ceapă să-şi pună); uh, am scăpat, mai sunt urme fine de usturoi şi arpagic păstrate (adică s-a terminat stratul şi ne-au mai rămas) pentru pus ca plante sanitar în alte culturi.

Printre picături, R. a reparat dușul de la Gardena, a făcut ceva la mașină – oareşce senzor de pe volantă nu citea nu știu ce - , a terminat de grunduit bolta, i-a făcut retușuri de coafură viei, a plimbat compostul dintr-o cutie în alta (şi-a strâns de-acolo zeci de larve de coropişniţe – festin pentru găini) şi, ca alternativă favorită, a ars la greu vegetale uscate, prilej cu care am constatat, la o bere, ce bună e vatra din bolțari moșteniți.

Săptămâna s-a încheiat cu musafiri (domnul meu are o trusă de grătar cu un aspect cam profi, în poşetuţă de aluminiu), cu muşchi revoltaţi şi înţepături în mâini (prin mânuşi), crengi ale copacilor tunse că mă trăgeau de păr, dezastru în casă, dezastru în curte, dar măcar spaţiile cultivate şi-au schimbat aspectul – măi, dar chiar se vede c-am făcut ceva zilele astea!

Aşa că rămâne cum am stabilit: e luni şi-aştept week-end-ul, cu simfonie cu tot.