Like?:)

miercuri, 3 aprilie 2013

După trei ani...


...Nu mai împăunez oamenii cu calităţi pe care nu le au, încerc să-i văd cum sunt, fără să investesc în ei, să-i construiesc eu altfel decât sunt.
...Încerc să fac ceea ce-mi place doar, iar când trebuie să fac ceva neplăcut caut să găsesc părţi bune în neplăcut; fie şi ideea de a face cât mai bine şi cât mai repede ce e de făcut, ca apoi să mă pot ocupa de ce-mi place, ca o recompensă.
...Sunt din ce în ce mai sucit-selectivă; particip din ce în ce mai rar la diferite evenimente şi sindrofii, şi doar dacă mă atrage situația în sine, fără obligații sociale. Dacă suntem ceea ce mâncăm/bem, suntem ceea ce privim, ascultăm, citim, simţim.
...Acasă e un sanctuar în care intră doar cine merită, nu mai fac compromisuri cu cei care vor să ne calce pragul; și refuz invitațiile lor.
...Ușor-ușor, învăţ să aştept fără să mai fiu agitată, avem prea puţin timp să-l irosim în enervări.
...Sunt ceva mai empatică, mi s-a mai domolit sarcasmul, dar sunt mai fermă în privinţa sancţionării imposturii şi a lucrurilor mărunte cu care alţii vor să-mi sufoce viaţa.
...Mă simt ca-n vacanţa de vară, da, am multe de făcut, nu-i nimic aşa presant, avem timp pentru toate.

11 comentarii:

Angelikue spunea...

Cum reusesti?
Ai mare dreptate, ne incarcam de "sarcini", fara sa avem nevoie de ele

Brindusa spunea...

Si la noi vizitele sunt rare si facute doar de oameni dragi noua:)
De sarcini incercam sa scapam usor usor. Simona scrii atat de frumos, te citesc cu mare drag:)

simf spunea...

@Angelikue - dand un pas mai in spate, ca sa pot vedea mai mult din imaginea de ansamblu. atunci amanuntele se pierd in decor.

@Brandusa - multumesc :)

irenadaiana spunea...

e liniste si-n suflet si-n minte, nu-i asa? Si-i frumos. :)

Gabriela spunea...

Ai dreptate, casa e un sanctuar. In tinerete aveam prietene care ma vizitau. Cu vremea, am rarit vizitele pana la a ajunge se le refuz autoinvitatiile. Acum, sunt in alta tara. Aici oamenii au mai multe rezerve fata de vizite. Si e absolut normal sa fie asa.
Iti doresc o seara frumoasa, Simona!

cristina spunea...

aplicand mare parte din ceea ce scrii tu aici (din felul meu de a fi, nu pentru ca asa mi-am propus) de cand ma stiu, am fost catalogata de cam toata lumea ca "salbatica". toata lumea inseamna si cei foarte apropiati. ma bucur pentru voi ca ati ajuns la un mod de a trai cu cat mai putine compromisuri, de comun acord.

simf spunea...

@cristina - pe vremuri, mi se spunea ca sunt "un pic asociala", acum se spune printre randuri ca-s de-a dreptul sociopata :D

cristina spunea...

cand ai spus asta prima data, mi-a venit sa rad, pentru ca mie mi-ai parut foarte prietenoasa, sociabila si cu multi prieteni, facuti cu mare drag si usurinta. daca tu esti asocial, eu sunt de-a dreptul pustnica, dar nu ma "simt" :))

simf spunea...

@cristina - eu n-am decat 2 faze: ori complet deschisa, ori muratura de prima mana :D

AC spunea...

Deci, înțeleg că variantele sunt următoarele:
- nu sunt defect, sau
- nu sunt numai eu defect.
Dragă Simo, articolul acesta este exact pe gustul meu și, oricum ar fi, eu zic că e de bine.

simf spunea...

@AC - incercand sa iei "pulsul" comunitatilor mici, vei vedea ca ritmul e cam asta, chiar mai asezat. deci nu suntem defecti, ci tindem spre normalitate.

:-D