E jumătate lui aprilie, soarele nu mai
e zgârcit şi se-arată destul de des chiar dacă ceva duşuri încă
mai sunt, nu mai e frig, pot să renunț și la hanorac uneori, e
iarăși verde. Mă bucur plenar de astă primăvară pe care am
așteptat-o ca niciodată, mă bucur pentru astă vreme cum n-aş fi
crezut vreodată c-o pot face.
Cerul are nori ca de vată de zahăr,
orizontul e incredibil de clar, se văd culmile înzăpezite ale
munţilor, pădurea începe să bată în verde, în lizieră e un
zarzăr înflorit, vedem din curte sălciile plângătoare verde crud
din sat, de seara până dimineaţa ne creşte-n drum câte-un copac
cu flori. Cucul cântă hotărât, când şi când o pupăză îi
ţine isonul, gâlceavă păsărească, rugăminţi de motani în
rut, foşnet, solo-uri de broscuţe, miros de pământ reavăn, de
verde, de zambile. E-o nebunie a simţurilor, nu-mi vine să plec,
dar, ca un făcut, acum trec printr-o perioadă agitată. Ce mi-ar
plăcea un an sabatic...
Gata cu visul, trecem la concret: la
capitolul vegetale vertical evoluânde, rubarba de la Armeria are
frunze roșcate, a apărut o primulă galbenă ea știe de unde -
are şi o floricică -, au înflorit gornițele și se pregătesc
două lalele roșii şi una albă – dar parcă văd că
mironosițele iar înfloresc fix de simfonie, ca în anii trecuţi.
Liliacul și magnolia au boboci, patru crini din flora spontană
(adică moşteniţi) și măcrișul se înalță curajos, a apărut
hreanul, călim ușor-ușor rodonelul, hărnicuţul deja dă să
înflorească, cele două pulsatile cumpărate din două locuri
diferite sunt identice, iar plantele aromatice dau frunze crude.
Pomii par s-o ducă bine, doi puieţi
aveau la rădăcini câte un muşuroi de furnici – am pus zaţ de
cafea şi cuceritoarele s-au retras -, cireșii, piersicul authton și
un măr au 2-5 boboci („O să vedeți,
doamnă, anu' ăsta rodesc, o să vedeți!”
– nea Sandu). Nea Sandu, consilierul nostru care-a venit întru
inspecţie şi îndrumare: trebuie săpate căpșunile și zmeura,
căpşunile mai bine le-aţi scoate, nu le merge, e bine via așa, e
bine, când prindeţi oleacă de soare daţi şi cu var pe pomi.
I-am pus întrebări, mi-a edificat nedumeriri, am tăinit şi la
final mi-a promis că ne aduce în toamnă un cireș negru, sălbatic,
și un măr dulce autohton, iar dacă mai trăieşte părul bătrân
de pe fostul teren al bunicii lui ne aduce şi-un păr de iulie, tot
soi al locului, din bătrâni.
M-am uitat pe pozele făcute la
mijlocul lui aprilie în anii trecuţi; decorul s-a schimbat pe
alocuri radical, da, mai sunt multe de făcut, dar deja seamănă cu
proiecţiile noastre de când am cumpărat casa.
Visăm şi uneori visele de împlinesc.
7 comentarii:
Simfonie zici? De lalele?
Este weekendul acesta?
Hmmm...tre' sa-l bag pe sot in sedinta
@Angelikue - da, vineri acum (pana duminica).
E weekendul asta, da! Poate, poate il pacalesc si eu pe Consort sa facem o plimbare.
Salut imi place blogul tau, vreau sa stiu daca te intereseaza un schimb de linkuri cu www.dvg-original.com , eu te-am adaugat deja.Astept raspunsul tau, Multumesc frumos.
@Viata la tara - la simfonie??? uau! va astept!
@dvg-original - ma tem ca n-avem acelasi target, cititorii tai nu vor fi interesati de blogul meu de nisa, ai mei nu vor gasi chestii interesante la tine. doar pentru promovare, nu multumesc - vezi "despre mine" - nu fac schimb nici de linkuri, nici de senvisuri :)
Am simtit si-am vazut si-am mirosit. Superb !
Of, paragraful final m-a aruncat și pe mine în reverie. Ce imagine frumoasă! :)
Trimiteți un comentariu