Like?:)

marți, 2 aprilie 2013

Prefacere


După mai bine de trei ani de când încercăm să recuperăm simplitatea, văd că de fapt ne trebuie atât de puţine ca să fim fericiţi, văd că fericirea, până la urmă, ţine de standardul fiecăruia şi de rezonabilitatea aspiraţiilor noastre. De noi depinde să definim ce însemnă satisfăcător. Ce ne este necesar? Acoperiș, apă, hrană, căldură, igienă - în ce măsură, noi hotărâm. Depinde de fiecare dacă adăpostul e o grotă sau un castel cu 100 de camere, dacă baia e-n râul de-alături sau în cada cu hidromasaj. Toate celelalte se încadrează fie la capitolul util - ne ajută şi ne colorează viaţa -, fie la etc. - mofturi, tendință de imitație, mimetism, consumerism.
Hamsteri grăbiţi în roata oraşului, uităm de bucuriile simple - râsul, cântatul, oamenii dragi în preajmă -, suntem nişte furnici care muncim eficient să ne putem creşte mereu standardele. Vrem mai mult, şi mai mult, şi oricâte am avea mai vrem iarăşi şi iarăşi, mereu altceva, mereu ce au ceilalţi, indiferent de scara socială pe care suntem poziţionţi.
Și e atât de simplu să ne bucurăm de plăcerile mărunte; de viciile de rând; de sămânța plantată devenită smoc verde; de bucuria de a meşteri ceva - nu obligatoriu util - cu mâinile noastre. Să stăm conștienți că stăm, că vrem s-o facem şi-o facem cu plăcere; să zâmbim des; să nu răspundem la telefon, mailuri, mesaje pe facebook când nu avem chef; să dormim cu savoare la orele prânzului fără să ne simțim vinovați; să lucrăm când avem spor, să ne oprim când n-avem randament.
Natura are ritmul ei precis căruia nu poţi să-i rezişti când ești între patru ochi cu ea, i te aliniezi involuntar şi asta îţi curăţă mintea; funcționezi pe cadența răsărit-apus, chiar dacă iarna te rușinezi că ți-e somn la 8 seara, călcatul pe pământ îți întărește caracterul, scoate din tine ceea ce ești de fapt, fără farduri și cosmeticale urbane, fără paturi procustiene ale vieții în comun; așa, ritmul vieții se domolește.
Ești fericit când ai ce-ți trebuie, nu când ai ce-ți dorești.

12 comentarii:

Scutaru spunea...

Pur și simplu superb. La vârste mai fragede oricum nu prea ești conștient de mare lucru, necum că ai ce-ți trebuie. Dar ce minune când realizezi că nu mai ai nevoie de nimic să fii fericit!

Iuliana spunea...

Parerea mea e ca trebuie un pic de timp in care omu` sa stea si sa se gandeasca numai la el, nu la patron, clienti, ce pune pe masa etc.
Dar e o zapaceala, o nebuneala, o stare de nervozitate, de agitatie in zilele noastre.
Din fericire, mai sunt unii care pun frana si se dezmeticesc. Mai mult sau mai putin.
Faza cu dormitul dupa-amiaza mie inca nu-mi iese.

simf spunea...

@Iuliana - incearca pe timp de vara, la umbra, in hamac. e primul pas:)

dan spunea...

maaare dreptate ai. Cam greu cu ruptul de agitatie, zic io ca e de ajuns si macar o ora pe zi sa te rupi de toate si e ok pentru inceput. Nu-mi iese decat in weekend...
poate la vara rup pisica si o sa incep sa fac ce-mi place.

simf spunea...

@dan - tu sa si vrei sa nu, tot te rupi de agitatie zi de zi, are vladi grija:) acum, c-a dat si primavara, pe we esti asigurat. si cu pisica, rupe-o, ca-i de bine.

Unknown spunea...

Ești fericit când ai ce-ți trebuie, nu când ai ce-ți dorești.


genial!

Stefana spunea...

Mai greu cu diferentierea intre ce-ti trebuie si ce iti doresti :D.
Mie nu-mi trebuie casuta la tara (stau in apartament la capitala, cu toate utilitatile necesare asigurate si balconul plin de plante)dar imi doresc una.
Sa fiu fericita cu ce am?
Eu zic ca nu prea stii exact ce iti trebuie, dar in mod sigur stii ce iti doresti.

Anonim spunea...

@Scutaru - Eu ma consider fraged, dar credeti-ma ca as demisiona maine, pentru un trai rural, sa ma rup de oras. Dar e imposibil. Cel putin pentru mine. As fugi, dar as vrea sa-mi pot permite hrana, adapostul si igiena. Ceea ce, vrem ori ba, inseamna bani. Care bani se fac tare greu la tara.
Dar cine stie? Poate ca viitorul o sa tina cu mine :)

Simona - ai descris perfect ceea ce simt multi, dar uite ca, totusi, dintre toti cei care si-ar dori un asemenea trai, cei mai multi nu reusesc sa-si implineasca idealul :)

CCristinaC spunea...

Mare adevar ai grait! Mai greu e sa stim ce trebuie, sa constientizam ca uneori "mai binele" poate duce la pierderea identitatii.

simf spunea...

@stefana - daca simti ca apartamentul nu te mai incape, ca-ti trebuie cer verde spatiu mare, probabil iti trebuie casa. daca nu, probabil nu ti-a venit vremea. dar va veni ea :)

@dincurteanoastra - fericirea tine si de proportia in care reusim sa atingem ceea ce ne propunem/dorim.

@CCristinaC - ce trebuie simtim oricum, numai sa vrem sa vedem asta.

Anonim spunea...

Citeste/reciteşte Masanobu - dă-i şi la domnul tău, c-are să-i placă, e pă inima voastră!

simf spunea...

@Ada - domnul meu citeste la greu din noile domenii, cauta pe net, se documenteaza, experimenteaza.

:-D