Avatarurile trecerii de la urban la rural

* Mutarea la sat costă, şi costă neimaginat de mult, chiar şi atunci când moşteneşti o casă cu terenul aferent, după cum spunea Radu, urbanizarea a costat, ruralizarea costă şi ea.

* O gospodărie implică oareşce investiţii la care orăşeanul nu se aşteaptă: de la lopată şi topor la fântână şi pompă, de la pomi şi vie la nisipul care nu trebuie să-ţi lipsească din curte, de la investiţia în găini la cea în folie, găleţi, ligheane, făraşe, mături de-o mie de feluri.

* Trebuie timp şi cap deschis spre învăţare, timp pentru întreţinerea curţii şi-a casei, timp pentru reparaţii săptămânale – un gard trebuie îndreptat înainte să cadă, burlanul trebuie repus pe poziţii imediat -, timp pentru animale, pentru plante. Sună bine ideea de mâncare eco, dar producerea ei costă, nu atât bani, cât timp şi muncă; și-s multe pierderi.

* Hrană pentru câini, pisici, eventual și găini – dacă nu-ţi produci singur grânele -, cosmetice şi produse pentru curăţenie pe stoc, sare vrac de preferinţă la sac, zahăr, oţet, făină, ulei deoparte, ia și niște drojdie, că nu se știe. Și benzină; în rezorvor, în canistră.

* Rezerve de lac, grund şi vopsea, medicamente pentru animale, ciment, tablă, fier-beton, cornier, sârme de toate dimensiunile, sfori de cânepă, scânduri, popi – cum, n-ai smoală în curte? Trebuie să ai de toate în curte!

Asta când nu aspiri la next level, cu drujbă şi aparat de sudură, polidisc şi circular, motocoasă şi pendular, rindea electrică și rotopercutantă, mașină de tocat legume-fructe și tocător de crengi. Care-s toate incredibil de bune dacă ştii să le foloseşti, iar dacă nu știi musai să înveți, că la sat sunt mai mulți heirupiști decât meseriași; măcar te consolezi cu ideea că, și de arată aiurea, n-ai plătit pentru asta și, în plus, e făcut cu mâna ta.