Crâmpei – miercuri dimineaţă

Încui uşa şi merg agale către poartă; domnul meu a scos maşina din curte, soarele încă n-a răsărit, dar e lumină. Un cocoş tânăr îşi drege glasul, cel veteran îi aplică sancţiuni, iar restul găinilor ciugulesc monoton din hrănitoare. Co-co-co, co-co-co.
Grasul stă tolănit în mijocul curţii, Hades bântuie printre trandafiri, iar Castor scoate capul de la lemne să vadă ce facem. Jinx ne urmăreşte printre gene, de pe blatul chioşcului; Igor aleargă o frunză de vie sub atenta spuraveghere a Maşei. De pe acoperişul atelierului, o mâţă ne priveşte senină, cu ochi albaştri.
Închid porţile mari, încui poarta şi-n drum către maşină mai privesc o dată spre casă. Pe gard, Frida, cu ochii ei albaştri, e înconjurată de raze rozalii, ca un nimb.
Bună dimineaţa!