Telefonul sună la 6 dimineaţa; îmi
iau halatul, papucii roz şi merg spre terasă prin bibliotecă. În
bucătărie miroase a cafea şi a frig; ibricul din cupru stă trist
şi gol pe marginea chiuvetei. Iau ceaşca din inox cu cafea – e
caldă cât îmi place mie, domnul meu se trezeşte la 5,30 – şi
ies pe terasă.
- Neaţa, iubita.
- Neaţa.
Domnul meu citeşte, e ritualul lui de
fiecare dimineaţă. Iau revista cu sudoku şi creionul Koh I Noor -
are vârful tocit; o gură de cafea, ascut creionul, atac un
careu. Aprind o ţigară, fumul îmi intră în ochi - urăsc să-mi
intre fumul în ochi. Privirea mi se încețoșează şi mă uit în
depărtare.
În livada de alături pasc patru
căprioare, două cred că-s adulte, două – pui din primăvară.
Câinii nu le mai latră, s-au obişnuit cu ele, dar le urmăresc
atenţi prin gard.
E linişte, doar vântul ce mai
comentează uşor, când şi când. Frida, albă, doarme în braţele
domnului meu, cu capul băgat sub braţul lui.
Umbra unei pisici cu pisică cu tot se
prelinge către casă; umbra-i gri, pisica tot gri - Igor vine şi se
mângâie singur de palma mea stângă.
Cerul se luminează ușor, iar în
lumina filtrată a aplicei motanul gri îmi face mâna să pară
străvezie.
4 comentarii:
Sună bine. Aștept cu interes ceva de mai mare întindere. Dar, recunosc, sună bine.
Mircea
ce iubesc imaginile pe care le descrii... faci dimineata asta sa para magica :) cu pisici cu tot :)
frumoasa descriere... pe cand o carte, serios!
@Anonim Mircea - mai pe lung... ma tem ca nu (mersic)
@ajnanina - pisicile te asteapta :D
@mai_danez - carte? neee... (mersic)
Trimiteți un comentariu