E o alergătură continuă între cele
patru pisici ale noastre, vremea rece cred că le priește, se
joacă ba câte două, ba câte patru prin lucernă, pe acoperișuri,
prin pomi, prin camere, pe scări; vânează frunze bătute de vânt,
greieri, șoareci și ni-i aduc în casă, educă gărgărițe
intrate la hibernare și se ceartă pe cele două gulere din blană
lăsate special pentru joaca lor în bibliotecă. Frida e
stăpâna cutiilor (ca să nu piară mirosul crănțănelelor, le
ținem în cutii de plastic cu capac), face conducere cu ele și
uneori chiar reușește să le deschidă; doarme fericită în sacoșe
goale, pe birou, în suportul de încălțăminte și-n alte spații
adecvate gusturilor ei. Igor e o mâță ticăloasă și
căpoasă, răzbunător și oportunist, doarme prin magazie, pod sau
chioșc, e deja mai mare ca maică-sa și crește continuu, da-i
dulce când vrea el, iubitor și foarte torcător. Mașa s-a
îmblănit și nu mai pare așa firavă – ea oricum are o osatură
fină și-i minionă -, mănâncă mult, cere atenție și doarme pe
sacul de tărățe – mâțele noastre găsesc ele locuri agere de
somn, în niciun caz în căsuță, cuib de pisici sau pe păturicile
din flis puse special pentru ele. Jinx și-a revenit din
răceală, dar e plin de coji – urme ale unor mușcături mai
vechi, el știe cu cine, când, unde și mai ales de ce se bate -;
umblă teleleu ziua sau vegetează în lucerna uscată, iar noaptea
stă în casă, uneori chiar ne onorează dormind cu noi.
Câinii sunt și nu sunt bine;
Grasul/Polux a slăbit, nu-și prea revine, lipsa de
coordonare a membrelor e din cauze neurologice. Merge foarte greu, se
supără că nu se mai poate juca cu ceilalți doi câini, îi
ceartă, nu mai poate intra în căsuţe şi nici la lemne – i-am
amenajat un adăpost la nivelul solului, cu lucernă uscată şi
carpetă persană; mi-e tare milă de el, mă revoltă că nu-l putem
ajuta, dar mă consolez cu ideea că n-are dureri, că mănâncă şi
sper că nu vom ajunge la eutanasiere. Castor e răsfățat
și mofturos, plin de smocuri, s-a făcut cât un urs și e fericit
că are iarăși acces în grădină. Hades se ceartă cu
șobolani și arici, cu veverițe obraznice și nuci; încă nu s-a
adaptat la temperaturile scăzute, mai tremură, mai doarme pe sacul
de dormit de la lemne, vag învelit. În rest, bântuie ca apucatul
și e tare gălăgios, negociem strânsul jucăriilor din curte și
încearcă să fure rufe de pe sârmă.
Găinile sunt grase și una lume
zice c-ar trebui să tăiem din ele, dar nu prea mă îndur; nu mai
ouă, sunt mai liniștite și mă distrează dimineața, când le dau
drumul – se uită la mine năuc-reproșator și-s parcă
anesteziate, aș putea să le culeg de pe stinghiile lor fără
greutate.
4 comentarii:
Bag seama că vă pregătiți pentru hibernare.
Iar găinile alea poate că ar trebui totuși rărite fiindcă de-acum vor începe să slăbească și le devine carnea ațoasă.
Noa, mi-am dat și eu cu părerea, nu înseamnă că trebuie și să mă luați în seamă. :)
@slvc - recunosc, ne pregatim, cu drag chiar. chestia cu carnea atoasa mi-au spus-o mai multi, eu am pledat intru amanarea taierii pasarilor, dar domnul meu m-a anuntat ca oricum nu-si pune el mintea cu mine :D
Îţi iubesc mâţucii şi căţeii şi sper ca Grasu să fie bine.
Cum îmi trece năuceala de răceală îţi voi povesti despre ai mei.
Mi-ar placea sa cresc si eu gainuse , dar am un statut ,, special''. nu-s nici pe cal ,nici in caruta , adica locuiesc la sat , dar la bloc. Gradina pe care o am o ingrijesc insa animalele trebuie iubite si ar fi pacat sa le neglijez .
Trimiteți un comentariu