...Și-a
venit o minune de iarnă, de nu mă mai satur de ea. Alb complet,
sunete amortizate, cald în casă, frig afară (e primul an în care
știm să gestionăm căldura, ne-a crescut considerabil confortul
și-a scăzut consumul de lemne), înviorare de dimineață –
mersul per pedes până la mașina lăsată cam la 150 m mai jos.
Facem și mișcare pentru sănătatea noastră, mai mult de 30 de
minute pe zi, ne antrenăm fiecare grupă de mușchi, pe rând, mai
cu lopata roșie de zăpadă la curățat curtea și drumul, mai cu
un băț lung la scuturat copacii, mai balet pe patinoarele de lângă
casă. Ne îngrijim aspectul fizic, ten, mâini, buze – toate sunt
tratate cu respect și șmaguri diverse, că altfel ustură-n
disperare -, ne hidratăm bine – de la vin fiert la bere, de la
ceai la supă -, ce mai, avem mare grijă de noi.
Moșia
e statică, pare încremenită în alb-negru, mai puțin steagul de
pe chioșc (la care nu putem urca acum să-l dăm jos) și butoiul
albastru din tablă în care am făcut oareșce experimente de
afumătoare cu fum rece; n-am reușit să afumăm cârnați, dar
ne-am distrat bine un week-end întreg.
În
sat, lumea e ocupată: din zăpadă cresc piramide și monumente de
piață, oameni de zăpadă și ziduri, după fantezia și cheful
fiecăruia, se sparg intensiv lemne și de practică vânătoarea de
seară: se pescuiesc găinile și se cazează în grajduri, magazii,
care pe unde poate, că vulpile sunt tare hărnicuțe acum și
cotețele nu mai sunt sigure. (Marți „a dat vulpea”
la dom'colonel: toate găinile, 26 de
bucăți ucise într-o noapte; găinile stăteau într-o volieră
betonată, dar doamna vulpe a desfăcut sârmele cu care era prinsă
plasa sus, lângă acoperiș.)
Când
încă nu te-ai calificat în meseria de adult, ai alte treburi:
ajuți la zăpadă făcând omuleți, ai grijă de condiția fizică
a câinilor și-i tăvălești cu elan, îți apreciezi mama
asigurându-i belșug de rufe de uscat, mergi la săniuș. Adică
urci la noi, că unde e panta mai faină? Au venit copiii (mulți, de
la 6 la 17 ani), fiecare cu dotarea
personală; domnul meu le-a dat o sanie și două ligheane de
zăpadă, iar eu – 5 saci de polietilenă
groasă. Cei mici s-au uitat cu mare jind
cum se dădeau cei mari pe saci, dar
s-au sacrificat până la urmă cu săniuțele din plastic colorat.
Au râs, au chiuit, iar au râs, au umplu liziera de bucurie
gălăgioasă și, când deja se întuneca bine, ne-au băgat în
curte sania și ligheanele. Au plecat spre casă în numeroși
decibeli, roșii în obraji, care pe sănii, care pe ce putea, că pe
picioare nu prea aveau cum, bucurându-se din plin de arta așternută
pe drum peste noapte.
10 comentarii:
Frumoase imagini sti sa descrii. Citind postarea parca ma vedeam pe partie cu... ce-o fi acolo, inca purtam in strafundul sufletului o bucurie imensa pentru acest anotimp si placerile care ni le ofera. Si daca... tot te-ai dat la vin fiert, mi-ai facut o pofta nebuna asa ca i-am zis sotiei sa pregateasca gratarul de soba , am luat doua cefe si-o carafa de vin din magazie si inchinam in cinstea sarbatoeitilor car doar n - o fi foc. O zi minunata in care sa va bucurati de amintirile copilariei. Cu stima,
@Vasile - asa, asa, iarna-i frumoasa la foc, cu gratar si vin la carafa :)
Ce-nseamnă am gestionat mai bine căldura? Suntem direct interesați de orice idee.
@Ilinca - da-mi mailul tau, e mult de scris.
Mulțumesc Simona. bunicailinca@yahoo.com
Hmmm, sanius, ce frumooos si ce door. S-au dus vremurile cand ajungeam fleasca si bocna in casa. Vin fiert, buuun. Interzis alcool, insa, din motive de burtica in crestere. :p
simona, daca nu e secret, fa-mi si mie forward la mailul ilincai, te rog.
@Crengu - cand tocmai ma pregateam sa te intreb de ce nu-ti iei falcaul sa iesiti sa va faceti fleasca amandoi...:) felicitari, ma bucur de veste, iti tin pumnii.
Simonica, rogu-te si la mine fwd la mail-ul pt Ilinca.
Sar`na
Si eu,si eu ....vreau sa stiu cum sa gestionez gestiunea gestionata cam alandala...pls,pls,...daca se face vorbire[iti place cum zisei] despre teracote.ciumafaia89@gmail.com
Trimiteți un comentariu