Când dimineţile
îmi încep în moduri neobişnuite – găsesc în pantof o
şopârliţă cam vie, Frida style (doar ea e suficient de năroadă
să uite de prada sa vie), îmi iese în drum un coşar, mă trezesc
cu Hruşcă-n cap (şi zău nu-s fanul lui) şi un
copac cu flooori -, când lumea îmi
spune vaaai ce-ai slăbit
din unicul motiv c-am trecut la blugii de vară (de damă, fix
mărimea mea, nu bărbăteşti, mai mari cu n numere), e indubitabil
primăvară. O primăvară ce calcă
apăsat, cu verde avântat peste noapte, cu pomi înfloriţi şi
lalele harnice, cu aer zumzăitor şi simpozion Eliade, cu magnolie
înflorită și zarzăr care se pregătește și el (nota bene –
zarzărul
din La Medeleni are flori roz și este Armeniaca
vulgaris, o marcă de cais, nu Prunus
cerasifera, un soi de prun cu flori
albe, căruia pe-aici i se spune zarzăr – când el e, de fapt,
corcoduș
–, Ion Scutaru m-a ajutat să lămuresc dilema).
E
mult de muncă în astă vreme, timp – niciodată de-ajuns, lista
de to do
e mereu mai mare decât putem duce, dar ceva-ceva tot am făcut. În
grădină am reuşit să punem și usturoiul, zmeura e drăgălită
deja, am făcut rondo-răzoare cu ridichi, creson, coriandru, lobodă,
păstârnac, mărar, ţelină şi ce mi-a mai picat în mână (cum
ar fi gălbenele, călţunaşi, maci, crăiţe, isop, limba mielului,
eşolţii, că natura nu face monocultură). În curte, sălciile
sunt tăiate cam la 1,5 m, trandafirul de dulceaţă căţărător
are coafură de sezon (făcută cu icnete, descântece şi
binecuvântări), chioşcul e deja pregătit de vară (preţ de-o zi
de muncă). Tot în curte am făcut o miniceva,
că nu-i nici seră, nici solar – adică a îmbrăcat domnul meu în
folie unul din rafturile suportului de flori – şi am mobilat-o cu
ghivece cu diverse – physalis, solanum, tomatillos, isop, măghiran,
rozmarin, oregano, cimbru, busuioc, chimion, ce-am găsit prin cutii
şi n-aveau pretenţii de 25 de grade la plantare (măcar la cele
despre care am citit, că la unele am omis să aflu); am pus oareşce
seminţe şi prin jardinierele din curte, regina nopţii şi zorele
sigur, în rest am uitat ce.
Am
buzele arse de vânt, m-a prins soarele pe bucăţele de piele ce
acum ustură, m-a înţepat o dihanie zburătoare, am o febră
musculară cum n-am avut în veci şi, ca să fie tacâmul complet,
de la polenul din aer strănut de la ca o mâță parfumată; e
indubitabil primăvară.
Ţi-a
ieşit coşaru-n drum... Mmm...
4 comentarii:
dihanie zburatoare?? aoleu. ai grija, urmareste piscatura.
felicitari pentru harnicie! iti da asa o stare de bine treaba facuta ...
@cristina - urmaresc orice piscatura, ca-i risc alergic. fenistilul e mereu la indemana, plus tinctura de patlagina.
Vă invidiez, deși nu știu dacă aș face față (vorba unui prieten: ”Dar, ce, eu fac față?, eu fac dosul!”)
_ Mircea, o rudă _
@Mircea - cand n-ai alternativa, sigur faci fata :)
Trimiteți un comentariu