Urăsc
ora de vară.
Cu îndârjire, profund, aproape pătimaş.
Cum vine
ea, cum nu mai funcţionez în limite legale, trezitul la ora 6 a.m.
– vechea oră 5, reciclată – e mult, mult prea devreme pentru
mine. Şi mi se pare firesc ca o vreme să fiu cam cu capsa pusă şi
să n-am chef de nimic.
La
capitolul munci agricole, am pus seminţele în răsadniţa rece şi-n
restul de ghivece din suport, am pus şi spanacul – sunt cuminte,
ştiu, acum am citit că putea ierna în câmp, motivul pentru care
l-am şi cumpărat, dar uitasem -, am coafat trandafirii (încă nu
le-am desfăcut muşuroaiele). Aş fi vrut să pregătim pământul
pentru pus ceapă şi usturoi – altă dată, încă e ca un burete
plin de apă.
La
capitolul conexe, ne-am permis aroganţa să nu facem nimic o
întreagă după-amiază - marţi -, în lac cresc trei zarzări şi
n-am idee cum s-au teleportat acolo, soba din dormitor e uşor
posedată şi când o apucă scoate fum, iar domnul meu a trecut la
confecţionat cea de a doua bordură din sticle de vin – ne mai
trebuie 15-20 şi gata.
V-am
spus că urăsc ora de vară?
Cu îndârjire, profund, aproape
pătimaş.
4 comentarii:
Oh, da, si eu o urasc, ma trezesc buimaca, si buimaca raman toata ziua, pana pe dupaamiaza, cand imi sare somnul si nu mai pot sa ma duc la culcare nici la miezul noptii.
ai spus tu ceva, da' nu destul. nu cu suficient dispret, dezgust, of si bâzdâc.
singurul fapt pentru care ii invidiez pe rusii contemporani e ca au renuntat la ea!
subscriu . Culmea e ca dupa ora veche ma trezeam mult prea devreme , acum ca s-a schimbat as mai lenevi putin. :)
Si, si io. :) Am fost doua zile chiauna. E primul an cand mi se intampla.
Trimiteți un comentariu