Aprilie plin cu viitor întrat în casă

E aprilie plin și ușor anticipat, ca un mai mijlociu, toate vegetalele cresc ca nebunele, e de-ajuns să mă întorc o clipă cu spatele şi explodează; pământul e-n carnaval, aerul e clar, gustos şi miroase a iarbă proaspăt cosită. Belşug de păsăret gureş dă concerte cât e lumină, gâze nebune se sinucid în apa câinilor, fluturi, viespi, albine, cărăbuşi se-ndrăgostesc de pletele sau de hainele mele colorate, melci cu domiciliu sau homleși ies pe ciment la promenadă.

Pisicile au episoade acute de sindrom al ușilor închise – nu trec zece secunde de când le-am deschis ușa să intre că iarăși vor să iasă -, își schimbă ținuta de iarnă și ne lasă smocuri generoase pe fotolii, prind păsărele şi şopârle şi le mânâncă în locul de masă, pe mochetă. Găinile ouă și se pregătesc de striptis, Hades sapă după petrol, Zăvod face scufundări în lac și admiră peisajul de pe acoperișul căsuței lui.

Pepsi îşi extinde zi de zi aria de explorare, a început să vină în faţa terasei, fură senină covoraşul de la intrarea în casă şi-l educă mârâind; deja face mutre când îi dau crănţănele – am stricat bunătate de câine cu mancare gătită -, am încercat să-i pun lesa și a evadat grațioasă din zgardă, zi de zi mai învață câte un cuvânt și, paradoxal, cam ascultă de ceea ce-i spunem (dar uită repede). A frământat temeinic toate zonele unde plantasem ceva, doarme sub masa de lângă terasă, ne caută și vrea să stea cu noi, iese în curte până în dreptul mașinii (de unde o zgornește prompt Hades); ar trebui periată bine - părul mort e maro -, dar nu vreau s-o sperii, e tare drăguță așa, în inocența ei ușor năroadă.

Ghivecele din răsadniţă, jardiniere şi pseudo-solar au apărut harnice şi deja se vede ce sunt, leuşteanul creşte ca nebunul, feniculul parcă a expoldat, sparanghelul a depășit faza de look mărar subnutrit, iar valeriana, rubarba, nepeta, roinița se fac semisfere. Sălciile sunt pletoase tare, au dat frunzele arțarului și viței, prunii s-au scuturat, au înflorit cireși și vișini, peri și lonicere, căpșuni (între tufănici) și muscari.

Am scos ultima lădiță cu mere din beci, mai avem urme fine de ceapă și de usturoi, am făcut stufat din producția proprie - gust de primăvară și mândrie de grădinar -, plantele deja trebuie udate frecvent, zi de zi mai fac câte ceva prin casă sau curte – pregătiri pentru vara ce va să vină.

Îmi vine să zâmbesc continuu, chiar dacă iarăși sunt în criză de timp; fac zilnic ronduri pe moșie – și seara și dimineața, mândra mea – și de fiecare dată mă mai miră ceva – uite bujorii, aspiră să devină palmieri. E perioada din an cea mai verde-viață, pomii proaspăt tunși stau cu mâinile în sus, primăvara însuflețită năvălește pe ușile deschise și e tare fain să vezi cum îţi intră viitorul în casă.