Avem un sol lutos, ce facem cu el?

Cum îl recunoaștem? Ud fiind, lucește și se modelează ca-n copilărie, când făceam ceșcuțe și le uitam în cuptorul aragazului, spre disperarea mamei. Când e uscat, crapă, ca-ntr-un film comunist, face crevase ce par a ajunge la chinezi. Pământul e acoperit de patlagină, păpădie, pălămidă? Așa, multe-multe? Felicitări, ești posesorul unui teren argilos. (De obicei pe el cresc și ştir, urzici și mătrăgună, că de obicei solul lutos are și azot; și are şi ceva calcar, că de-aia crește volbura fericită.)

Deci, e lutos. Ce facem cu el? Încercăm să-l folosim, că, de, de-aia ne-am luat pământ.

Îl transformăm în ceea ce ne dorim. Literatura de specialitate spune că trebuie să-l îmbunătățim constant, nisip, mraniță, rumeguș, bălegar de mulți ani, una, alta. Merge, dar trebuie refăcută operațiunea an de an, o eternitate, plus că e musai anual o arătură/săpătură adâncă, plus o amestecare responsabilă. Deci mulțumesc frumos, nu.

Îl acceptăm așa cum e el. Adică plin de nutrienți, care reține apă (dacă nu e-n pantă trebuie drenat), eventual ușor spre alcalin. Plantăm vie, trandafiri, pomi, arbuști, lor le place solul lutos; nu afini, rododendroni, hortensii, că-s plante acidofile și se supără. Doar că la plantare trebuie făcute gropi responsabile, rădăcinile plantelor trebuie mocirlite bine și pământul scos ar trebui ușor ameliorat înainte să-l punem la loc. Dar nu-i musai. În anii ce urmează, mulci generos la rădăcina plantelor. De la 15 cm în sus. Și fără săpări.

Ce legume putem cultiva cu spor? Varză, conopidă, salată şi rudele lor, ierburi aromatice, mazăre, bob, fasole şi alte neamuri de-ale lor, dovleci&comp. Roşii, vinete, ardei – se face o gropiţă când se plantează răsadul şi apoi mult mulci; şi canale de inundare.

Flori fericite pe teren lutos: echinaceea, căldăruşa, aster şi tufănici, suculente de tot felul, in decorativ, heuchera, coada şoricelului.

Ce să ne abținem să cultivăm? Orice bulb pe care n-avem chef să-l scoatem periodic. Cartofi (merg bine doar în cultură în fân); țelină de rădăcină; și nimic ce se dezvoltă sub pământ. Punem oareșce morcovi, păstârnac, ceapă, usturoi, că ar fi culmea ca și-n miez de vară să le cumpărăm din piață, dar pământul trebuie drăgălit înainte măcar cu ceva nisip. (Pont – culturile în straturi înălțate, cu pământ bun – se iau brazde de pământ dintr-o lizieră, în iunie, inainte să înflorească plantele și se depozitează una peste cealaltă - iarbă pe iarbă – afară, de preferință să nu plouă pe ele. În primăvară devin pământ fain. Compost, cenușă, nisip – nici ele nu strică.) Nu facem asta, recolta va fi kilograme boabe la hectar, că terenul lutos se comportă pentru rădăcinile plantelor ca un corset. Metalic.

Şi la pământul argilos, rotirea culturilor e esențială, cu cel puţin un an de răgaz, în care semănăm facelia, muştar, coriandru, fenicul, anason, pelin, gălbenele. Semănarea se face cumplit de des, în primăvară, să sugrume şi flora spontană.

Tot pentru afânarea şi îmbunătăţirea solului sunt recomandate culturile de siderate: secara, ovăzul, muștarul, floarea-soarelui etc. Se seamănă pe final de august-început de septembrie (după strângerea unei părți a recoltei), se lasă să crească până-n primul ger, apoi se cosesc și se lasă pe pământ peste iarnă.

Buruienile nu trebuie distruse total, ci doar ţinute sub control pentru a limita competiţia pe resurse. Pământul nu trebuie să fie la negru deloc, dacă nu-l acoperim noi cu ce ne trebuie o va face natura cu ce vrea ea.

Dacă e ud, nu e indicat să călcăm pe solul lutos: se asigură patinoar la domiciliu și-n plus îl ajutăm să se facă brusc cărămidă – aici cel mai eficienți sunt câinii, de preferință cei de talie mare și dacă se poate adolescent-agitați.

Ce spune specialistul despre tipuri de sol: http://www.cartiagricole.ro/tip-sol-gradina/ .