Găinile
sunt despuiate şi le suspectez că au păduchi, au avut o vreme de
aproape pauză la ouat, acum şi-au reluat obiceiurile bune, luăm
2-6 ouă zilnic. Vreo trei sunt bântuite de instincte materne şi
cârâie, se revoltă, zgârie, ciupesc.
Domnul
meu iar are pet nou, o iepurică roşcată, se presupune că gestantă.
Pisicile
nu mai lasă plete, umblă brambura cât e cald, când se
răcoreşte vin la masă şi la tolănit pe gresie, în mijlocul
bucătăriei. Sunt mofturoase, pline de fiţe, ne aduc şoareci şi-i
lasă morţi prin zonă (Frida îi lasă şi vii), au grijă să
umple locul de masă cu puf de la păsările vânate şi au împânzit
zona de trandafiri cu şopârle ucise degeaba. Ca noutate, au reuşit
să doarmă simultan, în dormitor, Igor şi Maşa – nu l-a mai
bătut nebuna, chiar mă-ntrebam dacă nu e bolnavă. Nu era.
Câinii
sunt haită de-a dreptul, mai mereu sunt grupaţi toţi patru,
la joacă, la lătrat agresiv, la urcat pe garduri. Urma evadează
din curte cum o scăpăm din ochi, Hades sapă să dea de petrol,
Zăvod (l-am tuns, l-am periat responsabil...) dă cu toţi de pământ
când îl apucă – el e şeful şi ceilalţi i se subordonează
necondiţionat – , iar Pepsi... Pepsi e... Pepsi. Are clare
instincte de câine de vânătoare, face echipă cu Hades la prins
şobolani, îl ajută şi la săpat, dar ea e cea cu sprint bun
care-i prinde (apoi îi transformă în jucărie comună pentru
toţi). Îl trage constant în piept pe Zăvod, chiar și la mâncare,
o întărâtă pe Urma la toate prostiile. Citesc amândouă perdele
antiinsecte, muşamale, hamac şi prosoape, cârpe, hârtii, cartoane, fac
ordine în atelierul domnului meu, redecoreză zilnic curtea. Mi-au
ucis până acum o sorbaria, astilbele, un tamarix (am reuşit cu
greu să salvez un trandafir şi vreo două căldăruşe mici), au
ros joardele de iasomie de iarnă puse la marcotat, au mâncat o
jumătate de sedum şi mai multe tufe de cerastium, au făcut poteci
prin morcovi şi usturoi, pe unde au avut ele chef.
Pepsi
e hărnicuţă tare, isteaţă cât încape şi e maestra evadărilor.
N-am reuşit s-o convingem să ţină pe ea nimic, zgardă, ham,
lesă, ori le scoate, ori le roade. Am închis-o la locul lui Hades,
ca pedeapsă; a săpat pe sub plasa de gard şi a ieşit. Am înălţat
gardul de lângă casă, să nu-l mai sară; am pus plasă şi
borduri sub gard, înspre atelier, să nu mai sape, să treacă pe
sub el; evadează şi din zona nou îngrădită, de la acareturi, tot
graţie săpatului. Și mai nou deschide porţile, nu contează ce
sistem de prindere au, că își dă seama oricum repede ce şi cum şi
imediat întreaga haită e în grădină (pentru moment, până va
găsi domnul meu soluţii şi pentru ele, asigurarea suplimentară a
două porţi se face cu sfânta sârmă).
7 comentarii:
Valeu, ce-i acolo la voi! N-ai cum sa te plictisesti, cu asa gasca nebuna. :)))))
@cristina - nu numai, e si un exercitiu bun pentru vointa, pentru stapanirea acceselor de furie... si e gratis, altii dau averi la psihiatri ca sa invete asta.:)
Corect! :))))
Radem, glumim, dar sigur au un rol in viata ta aceste creaturi, n-au ajuns intamplator la tine. Vezi care-o fi, inainte sa cedezi :)
Phii, și eu care mă văitam că și-a făcut motănelul culcuș în stratul de morcovi și pătrunjel. Ai tăi văd că s-au pus să-ți pustiască de-a dreptul grădina. :D
@cristina - crezi ca am timp sa fac sapaturi?:)
@slvc - si rabdarea :)
poze cu Iepurașul si cutu ăla mare tuns.
@vic - cutu era deja tuns in ultimele poze, am taiat zonele impaslite, ca nu le dadeam de cap, apoi am ajustat sa nu ii stea baiatului parul aiurea. cu iepurica, mai tarziu poze, e foarte sperioasa si nu vreau s-o stresez cu blitul.
Trimiteți un comentariu