Miez de august

E vară plină, cu miros de răscopt, arșița a pământit grădinile; flori multe în sat – hibiscuși, nalbe, trandafiri, astilbe, fluturei, margarete, clematite -, meri plini, pruni mai golași – nu-i un an generos la prune, doar cele văratice ce-s mai multe -, nuci cu ramuri la pământ de rod greu.

Mergem spre casă alternativ pe cele două drumuri din sat; îl rog pe domnul meu să meargă mai încet, să pot vedea ce s-a mai schimbat, ce-a mai înflorit. Lângă garduri, motocoase harnice taie iarba dinspre drum, în curți încep să se audă drujbele, pe drumul din sat Lemne, lemne, hai la lemne măăă! și Pepeni, pepeni avem. Peeepeeeeni!.

Trebuie udate plantele zilnic, cimentul de lângă casă se cere răcorit frecvent, pisicile sunt aproape invizibile ziua (Mașa chiar și noaptea, că două zile n-a trecut pe-acasă: au venit vecinii englezi), iar câinii par a se topi de căldură. Doar Urma ce se mai cufundă când și când în cada lor cu apă.

În chioșc sunt tăvițe cu semințe puse la uscat (pe cele de valeriană le-am ratat, iar pe cele de amestec de gazon le-am vărsat cu talent), recoltăm ardei iuți din producție proprie în scop de consum imediat, merele de vară s-au copt; în rest, mai nimic nou - trandafirii de dulceață înfloresc cuminți, a murit un moșmon, gojiul are floricele.

Bara de covoare e multicoloră, sâmbătă ne vin primele lemne pentru iarnă, avem cișmea în curte și musafiri (de mai bine de-o săptămână); e fain să gătești din producție proprie - când cunoști personal, încă de când erau copii, legumele și pe găinile care au făcut ouăle, altul e gustul mâncării.

Timpul se scurge lipicios, luna e ca o felie de pepene galben, miroase a fân copt de soare, a praf de vară și a prune. Ca-n august, mai pe la jumătate.