Dimineață

E şase şi telefonul sună cu o melodie harry-potter-iană. Îl aud, dar visul şi realitatea se întrepătrund, încerc să-l opresc, dărâm ochelari și telecomandă, nu reuşesc, doar amân alarma cu zece minute.

Mă ridic. E întuneric, lampadarul dă o lumină difuză, cât să nu-mi violeze privirea. În bibliotecă, Maşa doarme pe scaunul de la calculator, Jinx pe un fotoliu; în locul de masă, Frida și Igor, pe aceeași perniţă.

Pe terasă, domnul meu citeşte ceva fantasy. Neaţa, iubita! Neaţa, iubita.

Cafeaua e călduţă, exact cum îmi place, în livada de-alături se vede ceva alb – a căzut bruma azi-noapte -, Zăvod doarme în fața magaziei și e liniște.

Azi vreau să salvez lumea, dar oare lumea vrea să fie salvată de mine?

Aprind o țigară, îmi pun ochelarii, o gură de cafea, iau telefonul.

Dimineaţă în mijloc de săptămână. Pacea și wirlessul fie cu noi.