Ploaie-n octombrie

Plouă şi calc din baltă în baltă, apa mi se scurge în pantofi şi răceala ei mă înfioară, ce amuzanţi sunt câinii aşa, uzi, printre oameni încruntat-grăbiţi sub umbrele.

Plouă şi ştergătoarele se joacă pe parbriz, perdele fine curg prin faţa geamului şi încerc să le depărtez cu mâinile, ploaia dansează arogant pe acoperiş și-n cap îmi umblă descântecul Anei Blandiana.

Plouă şi calc pe frunze ud-colorate, strâng apa de la streşini în mâinile căuş şi-mi place cum se revarsă abrupt, plouă şi firicele de apă se unesc în şuvoaie sub hortensii hotărâte-n albastru.

Plouă ca-ntr-o coregrafie bizară, uit unde și de ce-am plecat, oricum nu mai contează, ridic faţa spre cer, întind mâinile, închid ochii, simt ploaia şi-mi vine să cânt Singin'in the Rain.

Plouă-n octombrie şi ploaia asta are gust de copilărie.